Cel mai recent roman al autorului mexican Jorge Zepeda Patterson, „Tricoul negru”, a apărut și la noi în traducerea Ramonei Fillip, la Editura Crime Scene Press.

Jurnalist, economist și sociolog, scriitorul Jorge Zepeda Patterson face în „Tricoul negru” o apologie a ciclismului, introducându-ne într-o lume a sportului de performanță la cel mai înalt nivel, a goanei după victorii, a sacrificiilor personale și profesionale, a mentalității de învingător. Deși este o operă de ficțiune, în scriitura romanului se observă mai mult claritatea și concizia specifice jurnalismului decât construcțiile specifice literaturii, ceea ce face ca „Tricoul negru” să pară mai degrabă o relatare de presă, combinată cu un jurnal de călătorie și cu unul personal decât o carte de beletristică, fără ca acest stil să răpească în vreun fel din plăcerea lecturii, ba dimpotrivă. Romanul este un thriller care ne poartă printr-o poveste sportivă extraordinară, presărată cu crime și accidente în interiorul și în afara curselor, cu o încărcătură psihologică imensă, care atinge cititorul, fie el fan al ciclismului sau nu.

„Tricoul negru”: loialitate, îndrăzneală și eliberare

Mi-au plăcut din copilărie fotbalul și motociclismul, dar n-am văzut niciodată în această viață o cursă de ciclism. Am zărit și eu, ca tot omul, 20 de secunde de reclamă la tv pentru o cursă sau alta, am auzit de marile competiții precum Tour de France, La Vuelta și Giro d’Italia, dar cam atât. Citind cartea lui Jorge Zepeda Patterson – se pare că la momentul oportun – am decis că anul acesta voi vedea prima mea cursă de ciclism, la Turul Franței, care începe în 6 iulie. 🙂 Cum s-a putut întâmpla acest lucru? E foarte simplu, de fapt: autorul a știu să construiască o acțiune așa de captivantă, să descrie atât de bine viața cicliștilor, antrenamentele aspre și cursele infernale, angajamentele pe care și le iau și sentimentele care îi macină, combinate cu o serie de crime și tentative de crimă învăluite în mister, încât am fost cucerită rapid, în cel mai surprinzător mod.

„Tricoul negru” este un roman scris la persoana întâi, de aici și impresia de jurnal și de aici și forța anumitor detalii care te lovesc din plin. Perspectiva este a lui Marc Moreau, un tânăr locotenent în echipa de ciclism a Franței, care tocmai participă la Turul țării lui. Treaba lui Marc, ca locotenent, este să-l sprijine cu tot ce are pe liderul echipei, multiplul campion Steve Panata, pentru ca acesta să câștige competiția și să-și pună în vitrină încă un trofeu. Însă acest Tur al Franței nu este unul obișnuit: de-a lungul etapelor istovitoare și pline de șicane, încep să se petreacă o serie de crime și să aibă loc câteva accidente suspecte atât în timpul curselor, cât și în momentele de respiro. Un detectiv îi cere ajutorul lui Marc pentru a investiga discret ce se petrece, fără ca informațiile reale despre întâmplările nefericite să ajungă la presă și la public, iar acesta își ia rolul cât se poate de în serios. Printre analizele faptelor colegilor și atacurile anumitor echipe în timpul curselor, Marc are propriii demoni cu care se luptă, creați de amintirea familiei dezorganizate din care provine și din relația cu iubita lui, care consideră că se irosește în postura actuală și îl împinge să acționeze în curse la adevăratul potențial și să iasă din umbra lui Steve. Dar trecutul comun tumultuos al celor doi colegi de echipă, loialitatea primului față de al doilea și dorința eternă a lui Marc de a fi iubit și acceptat nu sunt lucruri peste care acesta să le poată lăsa deoparte, pur și simplu.

Pe parcursul cărții, ritmul scriiturii este temperat și decis, cu anumite puncte incandescente, însă, spre final, acțiunea se intensifică, transformându-se în ceva formidabil în penultimul capitol, „Etapa 20”. Indiferent ce am citit de-a lungul vieții, și am citit mult, indiferent cât m-am implicat în poveste, din postura de cititor-martor, niciodată până la „Tricoul negru” nu am simțit ce am simțit citind acest capitol. Ce se întâmplă și cum se întâmplă în el este atât de accentuat și de emoționant și de puternic încât am trecut prin cele aproximativ 30 de pagini cu un nod în gât și ochii în lacrimi. Nici finalul nu e unul oarecare, pentru că, în loc să închidă lămuritor un cerc, te face să te întrebi: „Dar dacă?…”

Amatori de ciclism sau nu, cititori de cărți polițiste sau sportive, vă recomand cu încredere „Tricoul negru” de Jorge Zepeda Patterson, pentru că o să fie una dintre cele mai bune cărți pe care le-ați citit anul acesta: are o poveste strălucită, personaje bine conturate și o atmosferă din care nu mai vrei să ieși. Volumul poate fi găsit AICI, la preț redus.