„O capodoperă a goticului postmodern”, după cum a numit-o The Guardian, cartea „Melmoth” a autoarei britanice Sarah Perry a apărut de curând la Editura Nemira.

După ce vara trecută am fost absolut încântată de volumul „Șarpele din Essex”, abia așteptam să citesc noul roman scris de Sarah Perry, „Melmoth”. Deși menține atmosfera de basm împletit cu mister cu care ne-a obișnuit, autoarea se mută de data aceasta cu acțiunea în Praga, iar personajul principal este spiritul unei femei ciudate, cuprinsă în poveștile multor generații, a cărei legendă pornește din vremea lui Isus.

„Melmoth” și singurătatea eternă

Helen Franklin este o traducătoare de origine engleză care trăiește în Praga. Femeia stă în gazdă la o bătrână capricioasă, duce o viață austeră, lipsită de prieteni și de relații romantice, pedepsindu-se pentru fapte din trecut numai de ea știute. Singurul pe care îl poate numi prieten este Karel, care, într-o zi, îi înmânează un dosar cu diverse scrieri și mărturii despre Melmoth, cea despre care se spune că este un suflet damnat care rătăcește pe suprafața pământului într-o singurătate neîntreruptă, și care se străduiește să îi ia cu ea pe cei aflați în cele mai negre perioade ale vieții lor. Helen privește totul ca pe o glumă și nu înțelege tulburarea care îl cuprinde pe Karel când vorbește despre acest subiect, mai ales că acesta pare să aibă și vedenii cu duhul misterios. Când bărbatul dispare, lăsând în urmă o soție țintuită în scaunul cu rotile din cauza unui atac cerebral, iar ea însăși este curpinsă de simțăminte stranii, Helen începe să studieze mai abitir subiectul. Dar cu cât aprofundează cercetările, cu atât viața ei se schimbă mai tare: percepția despre realitate este distorsionată de multe ori, începe să îi vadă altfel pe cei din jur și să își amintească motivul groaznic pentru care a ales o viață plină de suferință și tristețe.

„Am zis ce e timpul să-mi înspăimânt cititorii și-mi amintesc că râdeam în sinea mea, gândindu-mă că aș putea să-i sperii serios de data asta. Acum, că i-am înspăimântat, mă simt foarte de vinovată. Soțul meu zice că nu poate citi cartea, pentru că îi e prea frică, una dintre prietenele mele a trebuit s-o lase în frigider peste noapte, pentru că n-o voia în preajma ei, alte persoane mi-au spus același lucru, că nu puteau dormi cu cartea alături. Oamenii m-au tot întrebat de ce construiesc numai personaje pozitive, de ce nu scriu și despre răufăcători? Așa că am încercat s-o fac pe Melmoth să fie rea, dar nu am putut. De fapt, cred că am făcut-o chiar înduioșătoare, îți pare rău pentru ea, dacă ar veni să te ia i-ai spune da”, a mărturisit Sarah Perry la întâlnirea cu fanii pe care a avut-o la Bookfest 2019.

Personal, romanul „Melmoth” nu mi s-a părut deloc înfricoșător și vă spun sincer că nu l-am depozitat peste noapte în frigider. 🙂 Cum spunea Sarah, am văzut-o pe Melmoth mai degrabă ca pe o victimă a propriilor fapte și a propriilor sentimente decât ca pe un monstru capabil de fapte oribile. Personajul este unul puternic, dar zugrăvit în așa fel încât nu-l poți învinovăți pentru ceea ce încearcă să facă și nici nu-l poți judeca aspru. Personajul Helen este și el unul viguros, plecând de la vinovăție și autoflagelare psihică, conducându-ne spre cauza vieții aspre pe care o duce, la care nici nu ne-am fi putut gândi, și ajungând într-un punct complet diferit de cel din care plecase.

Volumul poate fi găsit pe site-ul Editurii Nemira, inclusiv într-o ofertă în care vine la pachet cu „Șarpele din Essex”.