Pentru amatoarele de lecturi siropoase și telenovelistice, recomand cu încredere volumul „Văduva de safir” de Dinah Jefferies, apărut la Editura Nemira.

Recunosc, preferatele mele de la Nemira sunt volumele din colecțiile Nautilus și cele din Armada, iar până la „Văduva de safir” n-am citit nimic din colecția Damen Tango, în care această carte este inclusă. Vă spun din start că nu e genul meu de lectură, deci nu știu dacă are rost să analizez volumul în vreun fel sau să emit judecăți de valoare, pentru că el se adresează în mod evident unui public din care eu nu fac parte. O să vă spun, totuși, strict din punctul meu de vedere, că scriitura nu mi se pare una prea complexă, care să te facă să meditezi sau să te simți parte a poveștii, fiind mai degrabă o scriere ușurică, superficială, cu personaje nu foarte consistente, inventate pe colțul mesei, care dialoghează în filosofii simpliste și au conflicte de persoane nu prea educate și lipsite de înțelepciune. Autoarea încearcă să integreze în carte, pe lângă devenirea eroinei, și istoria acelei părți de lume în care trăiau alături două culturi diferite, colonizatorii și autohtonii, și în care viața nu era un paradis chiar pentru toată lumea, lucru care îi iese destul de bine.

„Văduva de safir”, o poveste din Ceylon-ul anilor ’30

Louisa Reeve, o tânără frumoasă, fiică iubitoare și soție devotată, trăiește în colonia britanică Ceylon (actuala Sri Lanka) a anului 1935. Viața ei de basm se împarte între soțul Elliott, un întreprinzător cam netalentat, cu care e căsătorită de 12 ani și tatăl ei, un afacerist de succes, care n-a fost niciodată de acord cu uniunea celor doi. Louisa își dorește foarte mult un copil, dar pierde toate sarcinile, motiv de mare tristețe și sentimente de neîmplinire, deoarece pentru ea viața unei femei înseamnă să fie nimic altceva decât soție și mamă. Deși, în viziunea Louisei, căsnicia este una extrem de reușită, de-a lungul narațiunii observăm că, de fapt, Elliott este departe de a fi soțul blând și atent pe care ni-l creionează ea: are accese de violență verbală, în multe seri vine târziu acasă, mirosind a băutură și e evaziv când Louisa îi pune întrebări despre afacerile lui și banii familiei. Însă, după moartea lui subită într-un accident de mașină, femeia începe să descopere adevăruri brutale despre cel pe care credea că îl cunoaște cel mai bine. Personajul Louisa acceptă cu greu că fericirea ei era una iluzorie, deși dovezile vin peste ea ca o avalanșă din momentul morții lui Elliott. Durerea de a-și fi pierdut soțul începe să fie dublată de furie împotriva lui, de conflicte cu soacra, care își idealizase fiul și refuza să îi găsească vreo vină și de chinul de a-și construi de una singură fericirea. Necazurile și șocurile, însă, deși par să o doboare inițial, reușesc să o întărească treptat pe Louisa, care începe să caute soluții pentru a-și pune ordine în viață.

Ca o concluzie, dacă vă atrag poveștile încărcate de patetism, plasate în vremuri în care femeile aveau locul lor prestabilit în societate și în casă, iar bărbații erau cei care le manevrau viețile după bunul plac, atunci „Văduva de safir” este pentru voi. În fond, Dinah Jefferies este o autoare foarte bine vândută, ceea ce înseamnă că există un public numeros care îi apreciază scrierile. Pentru cei care n-aveți stomac pentru telenovele scrise, cu personaje feminine naive și cam slabe de minte, trăind într-o bulă de inocență care le dă viața peste cap când se sparge: e mai bine să vă îndreptați spre alte lecturi. Este doar alegerea voastră. 🙂