Cu două toamne în urmă, se lansa în cinematografele din România „It”, un horror după Stephen King. În 2019, a venit rândul părții a doua a poveștii, „It Capitolul 2”.
Și mai lung decât primul (fiți gata pentru aproape 3 ore de peliculă), „It Capitolul 2/It Chapter Two” continuă povestea grupului de Ratați din orășelul Derry, la 27 de ani după ce, credeau ei, l-au învins pe maleficul clovn Pennywise, care ademenea copiii prin canalizări și le făcea felul. Copiii din Clubul Rataților, ajunși între timp adulți de succes, împrăștiați care încotro, în cariere solicitante și mariaje mai mult sau mai puțin dubioase, sunt chemați prin telefon de Mike, singurul care n-a plecat niciodată din orășelul lor natal și care n-a uitat nimic din ororile copilăriei. Respectându-și jurământul de a reveni să termine treaba în cazul în care clovnul n-a murit, oamenii se întorc în Derry fără mare tragere de inimă, căci nici unul n-are cine știe ce chef să se lupte cu un monstru blestemat care ar putea să-i curme prematur zilele.
„It Capitolul 2”: suntem ceea ce alegem să ne amintim
Oamenii sunt ceea ce aleg să-și amintească, numai că, uneori, ei sunt ceea ce și-ar dori să uite, zice naratorul în secvențele de început ale peliculei „It Capitolul 2”, regizată de același Andy Muschietti. Fosta gașcă de ratați din Derry înțelege că, în viață, ceea ce încerci să uiți și să lași în urmă vine uneori după tine în prezent și te forțează să faci față cum poți mai bine.
Mike Hanlon (Isaiah Mustafa) reușește să-i convingă pe foștii prieteni din copilărie să urmeze cei trei pași prin care să îi vină de hac o dată pentru totdeauna lui Pennywise (Bill Skarsgård), care începe din nou să facă victime, că doar au mai trecut 27 de ani de la ultimele sale isprăvi. Mai precis, oamenii trebuie să adune niște artefacte, să le dea foc și să facă o serie de incantații prin care să-l forțeze pe clovnul cel sinistru să își termine stagiul de mâncător de oameni pe acest pământ.
Ce mi-a plăcut la „It Capitolul 2”? Ideea de jurământ din copilărie, pe care îl respecți la maturitate și felul în care trecutul îți poate reveni în amintire și poate deveni o parte importantă a prezentului tău. Că, de câteva ori, te cam sperii de atacurile lui Pennywise, oricât le-ai prevedea și ai încerca să le parezi. Felul în care fiecare dintre protagoniști se luptă de unul singur cu viziunile personale ale trecutului, cu demonii vinovăției și ai suferinței, în încercarea de a-și îndeplini partea de târguială. Scenografia. Sunetul.
Ce nu prea mi-a plăcut la „It Capitolul 2”? Prestația cam fadă a actorilor, deși de la unii dintre ei (gen James McAvoy sau Jessica Chastain) chiar aveam pretenții, umorul slăbuț, de multe ori forțat, și lipsa de dramatism a finalului. Adică, bun, e clar că s-a încercat un final spectaculos, dar personal nu prea l-am simțit. Deși filmul nu e pentru copii (E NERECOMANDAT SUB 15 ANI), cumva toată povestea asta interpretată de adulți (jurământ, artefacte, hai să distrugem răul o dată pentru totdeauna printr-un ritual învățat de la amerindieni, construcția finalului) arată fix ca o poveste mai degrabă pentru persoane tinere și naive. Sau, poate că dacă scenariul ar fi fost mai ofertant și actorii mai convingători, ar fi putut da pe spate și niște spectatori bătrâni și cârcotași ca mine. 🙂
„It Capitolul 2” este distribuit la noi de Vertical Entertainment și va avea premiera în cinematografele din România pe 6 septembrie. Îl recomand cu siguranță celor care au văzut prima parte și le-a plăcut, că e bine ca omul să aibă finalitate în ceea ce face. 🙂
