Aveți chef să citiți un thriller care să vă țină cu sufletul la gură și să vă facă parte a poveștii? „Esența răului”, de Luca D’Andrea, este ceea ce căutați!

Mi-am cumpărat volumul „Esența răului” de Luca D’Andrea de la un târg de carte, posibil Bookfest, unde Editura Trei avea reduceri de prețuri substanțiale. Am dat atunci 10 lei pe această carte și mi-am zis, ei, și dacă n-o să-mi placă, cel puțin nu mi-a făcut gaură în buzunar. Abia de curând i-a venit rândul la citit și, ce să vedeți, abia am mai putut s-o las din mână, atât de frumos e scrisă și atât de captivantă povestea! Cum s-ar zice la bunica la țară: 10 lei well spent. 🙂

„Esența răului”: viața la munte, crime odioase, și o atingere de fantastic

Scenarist și realizator de documentare italian, Luca D’Andrea s-a născut în 1979 în Bolzano, adică fix în acea zonă în care își plasează acțiunea romanului „Esența răului”. În plus, personajul principal, Jeremiah Salinger, un american căsătorit cu o italiancă din Siebenhoch, este tot scenarist și face documentare împreună cu prietenul său din studenție, Mike, specializat în regie.

După o serie de succese în câmp profesional, Salinger (căci așa i se adresează și nevasta, Annelise), își ia o vacanță prelungită și se mută din SUA cu tot cu soție și fetița lor, Clara, în orășelul de basm în care a crescut Annelise și unde a mai rămas în viață doar tatăl ei. Cum nervul scrisului și al realizării de documentare nu îi dă pace, omul își găsește imediat un subiect de film: serviciul de salvamont din Dolomiți. După ce aventura documentarului se sfârșește cu un accident soldat cu morți surprinzătoare și terifiante, Salinger, rănit, traumatizat și cu coșmaruri care îi tulbură viața de familie, se apucă (doar ca să nu înnebunească de plictiseală până se pune pe picioare, zice el) să sape în trecutul mici localități, unde zac ascunse secrete pietrificate, printre care misterul triplei crime de la Bletterbach.

Deși localnicii reprezintă o comunitate unită, unde toată lumea are grijă de toată lumea și nimeni nu se uită cu ochi buni la veneticii precum Salinger, viața grea de la munte este de fapt mult mai complicată și mai tenebroasă decât vor să arate. Cu greu, americanul reușește să smulgă câteva mărturisiri incomplete și care mai mult îl încurcă decât îl ajută în investigația sa, în mintea lui amestecându-se istorii reale cu presimțiri fantastice, mai ales că unul dintre localnici îi dă apă la moară: „Nu cred în basme, în monștrii de sub pat sau în Pământul plat. Dar sunt convinsă că Bletterbach este un loc blestemat, exact la fel cum sunt convinsă că fumatul face rău. Prea multe vieți s-au pierdut, acolo înăuntru. Ciobani dispăruți în neant. Pădurari care au povestit despre niște lumini ciudate și despre niște urme și mai bizare. Legende, mituri, flăcări stranii. Poți s-o iei cum vrei, dar în spatele celei mai absurde legende există un miez de adevăr”. Salinger al nostru nu se lasă cu una cu două și, chiar dacă încep să i se întâmple tot felul de lucruri, sapă în continuare după adevăr, riscând să-și piardă familia, mințile și chiar viața.

Nu mi-a plăcut doar povestea în sine, plină de adrenalină și de întorsături de situație, ci și, cum zic eu mereu, faptul că m-am simțit parte din acțiune. Că m-am putut apropia de personaje, de spațiul lor de viață (deși felul în care este descrisă zona în carte nu corespunde în întregime realității, tot mi-a creat dorința de a vizita nordul extrem al Italiei), de năzuințele, de spaimele și de secretele lor. Din punctul meu de vedere, „Esența răului” nu e o carte pe care o citești și care apoi se duce să se culce liniștită în bibliotecă, ci una care ți se stochează și în memoria afectivă. Volumul se găsește și în prezent pe site-ul editurii (și costă tot 10 lei), cu un click AICI.