Muzeul de stat „Ermitaj” din Rusia, al doilea în topul celor mai mari muzee de artă din lume, după Luvru, are o istorie lungă și spectaculoasă, prezentată în documentarul de artă „Hermitage: The Power of Art”, care avut premiera pe 24 octombrie la Happy Cinema din București.

Regizat de Michele Mally și narat de actorul iralian Toni Servillo (l-ați văzut în „La grande bellezza?” Să-l vedeți!), „Hermitage: The Power of Art” este un documentar spectaculos care spune povestea acestui muzeu celebru din Sankt Petersburg, împletind-o cu istoria orașului, a țarilor care l-au avut în proprietate, a Revoluției ruse din 1917 și plasându-l în circuitul turistic al vremurilor moderne.

„Hermitage: The Power of Art”, despre mărirea, decăderea și renașterea unui muzeu unic

Palatul de iarnă din Sankt Petersburg a fost construit de țarul Petru cel Mare și, din 1732, a devenit reședința conducătorilor Imperiului Țarist. Aici, împărăteasa Ecaterina a II-a (cea Mare) a fondat Micul Ermitaj în 1764 și a început să-l populeze cu opere de artă (toate cumpărate legal). Colecția a fost îmbogățită de țarul Alexandru I și apoi de Nicolae I, care a construit și un salon de aur pentru fiica lui. Dacă în toți acești ani de la deschidere muzeul a funcționat cu circuit închis, pentru delectarea aristocrației, în 1852, Nicolae I a decis să facă o schimbare monumentală, pentru că nobilimea cultă începea să înțeleagă că oamenii de rând (cu care monarhia avea o relație se stăpîn-sclav) au o soartă nedreaptă. Țarul s-a gândit să ordoneze colecțiile și să le arate publicului, astfel că în 1852 s-a deschis noul Ermitaj – cu acces oarecum restrâns, dar mai larg decât înainte. Țarul Alexandru al II-lea aduce și el o serie de capodopere în colecție.

Documentarul „Hermitage: The Power of Art” trece și prin perioada de după căderea Țarismului și până în zilele noastre. Palatul de Iarnă a devenit muzeu public după Revoluția din 1917. În timpul creșterii U.R.S.S.-ului, multe lucrări au fost vândute din muzeu pentru a susține creșterea economică, iar în timpul asediului hitlerist al orașului, din iunie 1941 până în 1944, operele rămase la Ermitaj au fost duse în Urali în încercarea de a le salva. În 1945, Ermitajul a fost redeschis, iar în prezent desfășoară mai multe proiecte (săpături, resturări, deschiderea de sedii în alte țări). Astăzi, 3% dintre cele 3 milioane de opere ale colecțiilor de artă sunt expuse publicului.

„Hermitage: The Power of Art” rulează la Happy Cinema din București (bilete AICI) pe 25, 26 și 27 octombrie, de la ora 19:00. De ce merită să vizionați documentarul? Pentru a afla istoria unuia dintre cele mai importante muzee ale lumii, pentru a vă bucura cu ochii și cu inima de grandoarea holurilor și a sălilor Ermitajului, pentru a călători virtual într-un oraș maiestuos, demn de a fi vizitat în realitate și pentru a asculta, pe fundal, fragmente din operele compozitorilor ruși. O să vă bucurați de 90 de minute bine petrecute într-un scaun la Happy Cinema și, probabil, de vecini de sală cunoscători. Cel puțin publicul din 24 octombrie, prima zi de proiecție a documentarului, a fost unul educat, civilizat și diversificat ca vârstă, cu precădere adulți de vârsta a doua și a treia. Cred, însă, că și mai tinerii cinefili ar beneficia de vizionarea acestui documentar, căci o poveste bine spusă și o serie de imagini grăitoare sunt cu siguranță mai atrăgătoare decât un manual de istorie. 🙂