După o primă întâlnire nu prea spectaculosă cu Damen Tango, colecție a Editurii Nemira, prin romanul „Văduva de safir”, iată că a doua întâlnire, cea cu „Obiecte prețioase”, se dovedește mult mai interesantă.

De fapt, ce zic eu mult mai interesantă, a fost o întâlnire super reușită! 🙂 Văzând coperta, vă spun sincer că mă așteptam tot la o lectură pentru pasionatele de telenovele, dar de data asta n-a fost deloc așa. „Obiecte prețioase” este un roman foarte bine scris, realist, cu o atingere de istorie și cu personaje puternice, de care te atașezi.

„Obiecte prețioase” și ființe și mai și

În Bostonul din vremea Marii Crize, viața imigranților nu e una ușoară. Toți locuiesc în condiții ca vai de lume, toți vor să găsească ceva de lucru care să îi scoată din sărăcie, toate mamele visează ca fiicele lor să se mărite cât mai bine și așa mai departe. Printre acești oameni plini de năzuințe și în căutarea unei existențe mai bune se distinge Maeve Fanning, fiica unei imigrante irlandeze. Femeia a crescut-o singură, sub privirea blândă a tabloului în care se află reprezentat soțul ei, respectiv tatăl fetei, despre care îi tot povestește că a murit înainte ca ea să se nască, pe când se pregăteau să traverseze oceanul spre America. Bazându-se doar pe îndrăzneala proprie (și pe părul blond oxigenat ca să ascundă roșcatul irlandez), Maeve își găsește de lucru la un magazin de antichități, condus de domnul Kessler, un evreu de treabă care o angajează deși bănuiește că nu e nici pe departe new yorkeză get beget din Albany, așa cum se declară tânăra. Cum la magazin vin tot felul de indivizi unul mai bogat decât altul, Maeve (care spune tuturor că se numește May) ajunge să o revadă pe Diana Van der Laar, pe care o întâlnise pe când erau amândouă internate într-un spital de boli nervoase, după ce încercaseră să se sinucidă. Și așa se pomenește Maeve-May atrasă cu forța în viața de lux și de durere a acestei femei excentrice, într-o prietenie stranie în care cele două par când să semene, când să fie mai diferite decât ziua și noaptea.

Mi-a plăcut foarte tare povestea ca atare, subiectul, felul în care autoarea a dezvoltat și a rezolvat intrigile, firescul dialogurilor și al descrierilor, misterul care plutește peste anumite situații (de exemplu, deși mama lui Maeve, o femeie bățoasă, cuvioasă și cu idei fixe, pretinde că soțul i-a murit, gura lumii spune că, de fapt, n-a fost niciodată căsătorită și că în tinerețe era o femeie ușoară, care nici măcar nu știe cine este tatăl fiicei ei). Am apreciat și construcția personajelor, cel puțin Maeve-May este genul de femeie pe care n-ai cum să n-o admiri. O vezi că, deși se străduiește din răsputeri să-și trateze mama cu respect, să fie civilizată cu toate femeile care o sfătuiesc insistent să se mărite și face tot ce se pricepe să își găsească un loc în societate, în sufletul ei, tânăra este o răzvrătită. Uneori, această revoltă izbucnește în exterior. Maeve este, în fond, una dintre acele femei care nu vrea să-și asume doar rolul de soție și de mamă, ci vrea să se educe, vrea să cunoască lumea, o persoană care spune ce gândește și care se poartă cum consideră ea, nu soborul doamnelor respectabile din jur. Greu să fii așa femeie în Bostonul anilor ’30! 🙂 Și mi-a plăcut foarte tare și felul în care se zbate să crească în ochii ei și, pe cât posibil, ai mamei, în timp ce pendulează între viața din cartierul sărăcăcios, cu haine uzate și mese frugale, serviciul unde se simte confortabil în preajma domnului Kessler și a partenerului său, oameni culți care o tratează de la egal la egal și distracțiile decadente în care este luată ca într-un vârtej de Diana și prietenii ei avuți, dar plicticoși și superficiali.

Volumul „Obiecte prețioase” de Kathleen Tessaro poate fi găsit la preț redus, cu un click AICI.