Piesa „Ceapa” de Aldo Nicolaj s-a jucat în premieră la Teatrul „Stela Popescu”, în ultima zi a lunii octombrie.

Regizată de Dan Tudor, piesa „Ceapa”, a dramaturgului italian Aldo Nicolaj a văzut lumina zilei în 1963 și este ceea ce am putea numi o clasică. M-am gândit cui ar fi mai bine să o recomand și am ajuns la concluzia că nu prea e pentru tineri. E adevărat, pe site-ul teatrului scrie că este recomandată persoanelor cu vârste de peste 16 ani, în sensul că are câteva cuvinte și scene vag erotice. Dar legat de tema piesei și desfășurarea evenimentelor, nu știu dacă tinerii vor fi atrași de acest gen de poveste conservatoare, în care bărbatul este în centrul evenimentelor, iar femeile din jurul lui sunt doar niște accesorii care întruchipează toate clișeele verbale și comportamentale pe care le-ați auzit, văzut sau trăit vreodată în vecinătatea sexului așa-zis slab. Cred că un public mai copt, care a apucat personal (sau măcar a observat la părinți ori bunici), și vremuri în care, într-adevăr, bărbatul era „capul familiei”, care întreținea pe toată lumea, ar putea recepta mai corect spectacolul în sine și umorul ascuns în replici.

„Ceapa”, o alegorie a unei vieți în straturi

Piero della Pineda (Adrian Păduraru) este un impresar de teatru de 59 de ani, căsătorit cu simandicoasa și nevrozata Giulia (Alexandra Velniciuc) și tată a doi copii: Nando (Cristian Neacșu), un tânăr pasionat de cercetări științifice, care stă toată ziua cu nasul în cărți, și Liza (Irina Cărămizaru), înnebunită după sport și sportivi cu spate lat. În plus, mai are și un prieten bun, Oreste (Sorin Aurel Sandu), care de fapt nu e altceva decât un profitor. Toți aceștia sunt întreținuți financiar de Piero și tuturor li se pare absolut normal ca el să muncească iar ei să profite, ba îi și bat obrazul dacă îndrăznește să le facă vreo observație legată de cheltuieli. Singura persoană de treabă și la locul ei pare să fie Lucia (Ana Maria Ivan), secretara lui, cu care, în ciuda a ceea ce s-ar putea crede, nu avea o aventură. 🙂

Problemele lui Piero se agravează când la teatru apar Bianca (Silvia Stanciu), o păpușă blondă voit ingenuă, dar acaparatoare, și presupusul ei frate, Mimo (Cătălin Frăsinescu), un golan pe care nu-l dă inteligența afară din casă, dar foarte vocal. Piero este vrăjit de Bianca, cu care începe o aventură sexuală – și foarte costisitoare, financiar vorbind. Orbit de pasiune, nu-și dă seama că femeia îl conduce spre pieire și, când i se deschid în sfârșit ochii, începe să vadă cine sunt cu adevărat soția, amanta, copiii și prietenul și să înțeleagă că viața lui le convine altora, dar nu lui însuși.

Deși nu pot să spun că povestea în sine m-a încântat (teoretic este comedie, dar umorul nu e foarte prezent), am apreciat faptul că actorii s-au străduit să dea forță rolurilor pe care le-au avut de interpretat (cel mai mult mi-au plăcut aparițiile secretarei Lucia, pe care Ana Maria Ivan a creionat-o ca pe o femeie plăcută, eficientă la job și cu o viață personală furtunoasă), precum și decorul ușor de transformat și poziționarea personajelor pentru a crea o poveste curgătoare… în sens invers. Practic, spectacolul începe cu finalul în care Piero vrea să se sinucidă, după care suntem întorși în timp și vedem amintirile bărbatului, pe care el ni le derulează în fața ochilor, cu toate întâmplările care l-au condus spre această hotărâre, în scene delimitate de muzică și de nemișcarea personajelor care îngheață în anumite poziții.

Spectacolul „Ceapa” va avea următoarea reprezentație pe 19 noiembrie, la ora 19:00, în Sala mică de la Palatul Național al Copiilor.