Alături de cărți dedicate multor personalități marcante ale secolelor trecute, în colecția Autobiografia a editurii Herald și-a găsit loc și volumul „Mahatma Gandhi. O viață legendară” de Romain Rolland.

Scrisă în 1924, pe când personajul principal era în închisoare, cartea „Mahatma Gandhi. O viață legendară” se oprește cu informațiile la anul 1922. Cum Gandhi a trăit până în 1948, contribuția lui la câștigarea independenței Indiei nu a fost surprinsă în volum. Acest om-simbol a fost ucis de un hindus naționalist, care considera că India a fost împărțită în două (India și Pakistan) din cauza lui Gandhi.

„Mahatma Gandhi. O viață legendară”, omagiu pentru părintele națiunii indiene

Mohandas Karamchand Gandhi s-a născut pe 2 octombrie 1869 într-un sat din nord-vestul Indiei și a primit o educație religioasă, dar la 19 ani a plecat să studieze Dreptul la Londra. Întors în India în 1891, a lucrat ca avocat, dar după câțiva ani a lăsat în urmă această profesie pentru că i se părea imorală. A fost activist politic în Africa de Sud între 1893 și 1914, iar după această perioadă, a făcut același lucru în India. În Africa, „a semnat nenumărate petiții, a înființat Congresul Indian din Natal, a format o Asociație Educativă Indiană, iar mai târziu a fondat un ziar, Indian Opinion, publicat în engleză și în trei dialecte indiene. Apoi, dorind să le asigure compatrioților săi un trai onorabil în Africa, pentru a-i apăra mai bine, a început să trăiască alături de aceștia.” După 20 de ani de luptă cu sistemul, timp în care a fost bătut și încarcerat în repetate rânduri, Gandhi și-a văzut eforturile răsplătite: „În 1914, o ordonanță a suprimat impozitul de trei livre impus indienilor și a acordat drept de rezidență tuturor celor din Natal care doreau să rămână acolo ca lucrători liberi.”

A plecat în același an în Anglia, când a izbucnit Primul Război Mondial, pentru a pune bazele unui corp de infirmieri, deoarece atunci se considera un cetățean al Imperiului Britanic. La finalul războiului, însă, Anglia a suspendat libertățile indienilor, deși aceștia își arătaseră loialitatea în timpul conflagrației. Atunci, India s-a pregătit de revoltă, iar Gandhi și-a asumat „conducerea corabiei aflată în plină furtună”. Acesta credea în scripturile hinduse, nu cu fanatism, ci cu realism, iar dimensiunea luptei pentru independență era și religioasă, și politică. Pentru Gandhi, inamicul Indiei era civilizația europeană. Cele trei categorii profesionale cele mai detestate erau profesorii (pentru că îi îndepărtau pe indieni de limba proprie), magistrații (pentru că aveau o profesie imorală) și medicii (pentru că, în loc să se ocupe de eliminarea cauzei bolilor, tratau doar efectele). Totuși, până în 1920, Gandhi a susținut colaborarea cu Imperiul Britanic.

La 10 martie 1922, însă, Gandhi a fost arestat pentru incitarea poporului spre ura față de guvernarea britanică. El considera că indienii sunt exploatați și sărăciți, iar legile britanicilor îi țin așa. A fost condamnat la 6 ani de închisoare, sentință pe care a acceptat-o cu grație, după cum reiese din cuvintele autorului. Din închisoare, mesajul lui Gandhi pentru poporul său a fost „pace, non-violență și suferință”.

Volumul „Mahatma Gandhi. O viață legendară” de Romain Rolland poate fi găsit cu un click AICI.