Cel mai recent episod al seriei „Ce mai citim în autobuz?” (adică prezentarea unor cărți sub 300 de pagini) a avut loc în vară, așa că e timpul pentru încă unul, în ultima zi a anului.

George Arion: „Umbrele din Ada Kaleh”

Dacă numele Ada Kaleh nu vă este cunoscut, e bine să știți că e vorba de o insulă care a existat în realitate și a fost locuită încă din Antichitate. A aparținut otomanilor și austro-ungarilor, iar din 1923 a devenit teritoriu românesc. În primăvara anului 1970, Ada Kaleh, alături de alte localități din zonă, a fost acoperită de apele lacului de acumulare care deservea hidrocentrala Porțile de Fier I. Populația de aproximativ 600 de persoane a insulei fusese prevenită încă din 1963 că insula urma să fie scufundată, așa că oamenii s-au mutat în alte zone ale României sau în Turcia. Deși se intenționase reconstruirea monumentelor istorice de pe Ada Kaleh în altă parte (pe insula Șimian) și strămutarea populației, aceste lucruri nu s-au mai întâmplat.

Acțiunea romanului „Umbrele din Ada Kaleh”, apărut la Crime Scene Press, pleacă de la povestea insulei scufundate. Autorul își construiește romanul pe ideea că nu toată populația de acolo a fost evacuată înainte de distrugerea teritoriului, ci câțiva deținuți aduși special pe insulă de autoritățile fostului regim au fost lăsați în urmă. Jurnalistul Andrei Mladin, cunoscut cititorilor din alte romane ale lui George Arion, împreună cu ziarista de investigație Ava Noureanu încearcă să afle ce s-a întâmplat în realitate cu deținuții. Însă periplul lor prin țară și străinătate și încercările de a discuta cu diverse persoane care ar putea face lumină au efecte dintre cele mai tulburătoare.

Pe lângă povestea încâlcită legată de Ada Kaleh, pe care vrea s-o lămurească, Andrei se luptă și cu demonii personali. După ce psihologul îi recomandă să țină un jurnal în care să-și noteze primele amintiri din copilărie, pe măsură ce scrie, adultul Andrei Mladin își luminează treptat porțiuni încețoșate din memorie și descoperă adevăruri șocante.

Lucian Dragoș-Bogdan: „Sună-mă mâine”

Apărut în colecția Cașmir a Editurii Tritonic și catalogat drept roman de dragoste, „Sună-mă mâine” poate fi considerat mai degrabă un volum de călătorie și de introspecție. Cinci femei americane, patru adulte și o preadolescentă, legate între ele prin relații de familie și de prietenie, pleacă într-o vacanță în Franța. Cea care stabilește itinerariul este Shauni, o vedetă internațională de film ajunsă la 46 de ani, care, nemulțumită de viața ei, pleacă pe urmele unui bărbat pe care l-a cunoscut în tinerețe și care, practic, a ajutat-o să ajungă o celebritate, schimbându-i viața pentru totdeauna. În călătorie o însoțesc Cindy, mama ei, o femeie care încearcă să controleze viețile tuturor, Gilly, fiica ei, pe care n-a știut să și-o apropie niciodată, Melanie, prietena lui Cindy, o văduvă de culoare, plină de bani, dar cu un suflet mare și Jane, fiica lui Melanie, o jurnalistă rebelă care, deși se apropie de 40 de ani, n-a învățat încă să fie o persoană matură și responsabilă, ceea ce o împiedică să fie fericită.

Fiind vorba de cinci femei complet diferite una de alta, nu e greu de imaginat că vacanța lor care le duce prin Lyon și Paris va fi una plină de certuri, reproșuri și adevăruri sau mici răutăți aruncate în față. Iar când călătoria este condimentată și cu apariția unor bărbați care se insinuează ferm în viețile lor, precum și cu dispariția uneia dintre ele, toate își reconsideră situația personală și relațiile cu cei din jur, iar prejudecățile încep să cadă ca niște măști crăpate.

Giuliano da Empoli: „Inginerii haosului”

Mișcările populiste sunt tot mai puternice de-a lungul meridianelor. Alegătorii de pretutindeni sunt manevrați din umbră prin știri false și campanii atent connstruite pentru a alege lideri care nu au fost la putere până acum. Aceștia provin din rândurile oamenilor simpli și vorbesc pe limba lor, și, cu toate că nu au competența necesară pentru a guverna corespunzător, pentru a face lucrurile să meargă în direcția bună și a aborda politici corecte și în sprijinul cetățenilor, sunt văzuți ca o soluție pentru eliminarea corupției elitelor. Internetul și canalele mass-media sunt utilizate în așa fel încât să propage prejudecăți, polemici rasiste și temeri, iar cei conduși se îndepărtează tot mai mult unii de alții, sunt dezbinați în funcție de educație, rațiune, stare financiară și nu reușesc să ajungă la un numitor comun. Credulitatea multora este cea care îi face să accepte și să încurajeze lideri incompetenți, dar care știu cum li se adreseze, în timp ce aceia care nu pot fi duși de nas ușor se află de cealaltă parte a baricadei.

Volumul „Inginerii haosului” arată cum faptele sunt distorsionate în politică și pe internet (de o întreagă rețea de ideologi și de persoane care dau o interpretare favorabilă unor evenimente nefavorabile) și cum ajung să se întâmple acțiuni precum Brexit-ul sau ascensiunea lui Trump la Casa Albă.