„Paradisul, probabil” / „It Must Be Heaven”, cel mai recent film al cineastului Elia Suleiman, are premiera în cinematografele din România pe 3 ianuarie.

Un tip care pare să fure lămâi din curtea vecinului, dar care uneori vine să și ude lămâiul și să-l curețe de uscături. O poveste cu un șarpe care îl ajută pe un vânător să își umfle roata dezumflată de la mașină. O femeie care duce pe cap vase pline cu apă, într-un ritual repetitiv. Ce legătură există între toate acestea? Poate doar faptul că se întâmplă în aceeași țară și sunt surprinse de același observator. Prin fața ochilor lui trec fragmente din viețile altora, când banale, când amuzante, când absurde, în timp ce încearcă să-și explice propria existență și să arate lumii o imagine cât mai cuprinzătoare a locurilor sale natale.

„Paradisul, probabil”, de la biserică la discotecă

Acestea sunt „copertele” filmului, între care se desfășoară acțiunea: prima scenă, care stârnește răsul printre spectatori, are loc într-o biserică, unde un preot intransigent rezolvă, de față cu marea de enoriași, o problemă neașteptată într-un mod… cât se poate de lumesc, iar ultima scenă are loc într-un club, unde un alt fel de „enoriași”, tineri și dornici de distracție, dansează pe o muzică antrenantă, lăsând viața să le pulseze prin vene.

Între aceste două limite, îl vedem pe însuși regizorul Elia Suleiman oprindu-se în diverse puncte din Nazaret și studiind faptele concetățenilor lui. Nu intervine, nu judecă, nu sfătuiește, deși unii încearcă să-l angajeze în conversații și să-l facă părtaș la întâmplările prin care trec. La un moment dat, un avion îl poartă în afara granițelor, unde își continuă observațiile, prin piețele Parisului sau pe străzile din New York, de la terase, din metrou, din taxi sau din balconul camerei de hotel. Surprinzător sau nu, remarcă situații la fel de aberante sau de greu de crezut precum cele de acasă, constatând că diversele forme de violență, lipsa de bun-simț, indolența sau zelul excesiv al autorităților sunt aceleași în orice colț de lume te-ai afla.

Întâlnirile cu niște producători francezi și americani au și ele un parfum de iraționalitate, lăsând loc aceleiași senzații de „asta chiar s-a întâmplat??”. La Paris i se refuză un film pentru că nu este suficient de palestinian, iar la New York, unde se întâlnește și cu Gael García Bernal (actorul se interpretează pe el însuși), lucrurile sunt și mai confuze de atât. Când merge la medium, în încercarea de a afla viitorul Palestinei, acesta îi dă un răspuns clar și ambiguu în același timp, a cărui veridicitate nu poate fi verificată.

Faptul că tot ce se întâmplă în film este înfățișat exagerat se datorează încercării de a scoate mai bine în evidență ce se întâmplă în lumea reală și de a lua peste picior anumite norme, cutume și acțiuni. Comedie, satiră, apologie a nonsensului, „Paradisul, probabil” nu este un film dinamic și nu are nimic din izbucnirile blockbusterelor hollywoodiene. Îl recomand celor cărora le place să caute înțelesuri și să analizeze faptele mărunte, spectatorilor răbdători și atenți, care vor să petreacă o oră și jumătate într-o atmosferă stăpânită, care, însă, conferă o stare de calm și relaxare.

Distribuit de Independența Film, „Paradisul, probabil” / „It Must Be Heaven” va rula în cinematografele din: București (Cinema Elvira Popescu, Cineplexx Băneasa, Cinema Europa, Cinema Muzeul Țăranului, Cinemateca Union și Hollywood Multiplex), Cluj (Cinema Victoria, Cinema Arta), Craiova (Cinema Patria), Iași (Ateneu), Pitești (Cinema Trivale), Sfântu Gheorghe (Cityplex Arta), Sibiu (CineGold), Târgu Mureș (Cinema Arta) și Vaslui (Cityplex). Filmul este câștigător al unei menţiuni speciale în competiţia din 2019 a Festivalului de la Cannes.