Din lista de cărți de citit pe 2020 a fanilor literaturii polițiste și horror nu ar trebui să lipsească romanul „Străinul” (Outsider) de Stephen King.

În toamna lui 2018, Editura Nemira lansa proiectul editorial ARMADA, un imprint dedicat literaturii science fiction, fantasy și thriller. De atunci și până în prezent, volume excepționale au văzut lumina tiparului, iar numărul de fani al imprintului a crescut și el. Am avut ocazia să citesc multe dintre cărțile apărute la ARMADA și am îndrăgit foarte mult colecția, însă cred că volumul care mi-a plăcut cel mai tare era tot unul al lui Stephen King, scris în colaborare cu fiul său Owen, „Frumoasele adormite”. Acum, că am citit și „Străinul”, îl pot pune și pe el în lista cu cărți bune marca ARMADA.

Cărți de citit în 2020: „Străinul”

Dacă numele în română al cărții nu vă sună cunoscut, poate ați auzit de unul dintre noile seriale de la HBO, „The Outsider”, care e realizat după romanul lui Stephen King. Înainte să dați fuga la televizor, vă recomand cartea. Nu că serialul nu ar fi dintre cele bune, chiar este, însă știți deja, în calitate de cititori de cursă lungă, că ecranizarea arareori va reuși să transpună în imagini senzațiile din cuvinte. Recomandarea mea este, deci, să citiți cartea (are aproape 700 de pagini, dar ce pagini!) și apoi să vedeți și serialul, mai ales că scenariștii au schimbat anumite lucruri, pe ici, pe colo, nu vă spun care, veți vedea singuri. 🙂

Dacă ați mai citit cărți scrise de Stephen King, știți că oumul nu se simte bine până nu pune ceva horror sau măcar fantasy în orice narațiune. „Străinul” începe foarte lejer, cu ceea ce pare o poveste polițistă ca oricare alta. Terry Maitland, un antrenor de baseball dintr-un orășel oarecare pe nume Flint City, este arestat pentru uciderea și violarea unui băiețel, deși el susține că era plecat din oraș în ziua respectivă. Deși omul fusese mereu un model în comunitate și era greu de crezut că ar fi fost capabil de o așa acțiune oribilă, poliția dă peste o grămadă de martori care povestesc cu lux de amănunte cum l-au văzut pe antrenor în carne și oase în ziua morții copilului: cineva a văzut cum băiatul s-a urcat într-o mașină condusă de Terry, altcineva s-a întâlnit cu Terry care ieșea plin de sânge de sub niște copaci, o altă persoană l-a dus pe criminal cu taxiul spre o gară și așa mai departe. Cazul pare, deci, cât se poate de clar și gata rezolvat.

După arestarea suspectului principal (și unic, de altfel) și în timpul așteptării procesului, încep să apară dovezi cum că omul a fost, într-adevăr, în cu totul altă parte în ziua crimei. Iar o dovadă este chiar un material video, un car de televiziune filmându-l exact când adresa o întrebare invitatului de la o conferință care avea loc într-un oraș aflat la sute de kilometri distanță. Și atunci, cum se explică rațional faptul că atâția oameni l-au văzut cu ochii lor în ziua morții copilului, în preajma copilului și, mai târziu, cu fața și hainele pline de sânge?

Numai că în cazul de față exista un argument la fel de incontestabil ca forța gravitațională: un om nu se poate afla simultan în două locuri.

V-ați prins, de aici începe Stephen King să-și dea arama pe față și să ne amintească faptul că nu ne aflăm într-un roman polițist obișnuit, ci într-unul hai să-i spunem mediu horror. 🙂 Sau cel puțin într-unul în care lumea reală nu e așa cum o știm noi. În care fetițele încep să livreze mesaje de la ființe nocturne cu paie în loc de ochi, iar adulții cu judecată să perceapă prezențe bizare în hambare părăsite sau chiar în propria casă. Nu e ceva sinistru, mai degrabă captivant de misterios.

Trebuie să ne deschidem ochii (odată cu personajul principal, detectivul Ralph Anderson, care refuză ostentativ să accepte altceva decât dovezile clare, lumești, verificabile) spre posibilități noi. Spre mituri străvechi, care poate că nu sunt doar mituri. Spre personaje care sunt oameni înzestrați cu calități neobișnuite. Ba chiar spre personaje care nu sunt tocmai oameni. Dar cum să iei în calcul basme și superstiții ieșite din minți înfierbântate, când știi prea bine că nu există așa ceva?

Îți cer un lucru foarte simplu. Să crezi. Măcar în următorele douăzeci și patru de ore. Crezi că ai să poți?

Protagonistul este puternic. E un detectiv cu experiență și trecut prin viață, pentru care ce e în mână nu-i minciună. Simte, însă, că acest caz îi scapă printre degete și că adversarul său poate că nu e cine crede el că este. Pentru că antagonistul este și el puternic, cu atât mai mult cu cât se hrănește din suferință. Iar necredința celor mulți îl ajută să rămână în umbre. Protagonistul are nevoie de aliați, dar și antagonistul știe pe cine să se bazeze. O luptă între bine și rău începe mai întâi silențios, crește în intensitate și ajunge într-un punct din care nu mai există cale de întoarcere.

O poveste admirabilă thriller-horror despre oameni și durere, conexiuni inexplicabile și crime odioase, despre cum ne formează gândirea poveștile cu care ne speriau bunicii în copilărie, despre cât de mult suntem dispuși să ne aventurăm pe tărâmul imposibilului și ce suntem gata să credem că există înăuntrul lumii palpabile în care ne învârtim zi de zi.

„Străinul” de Stephen King se găsește la preț redus pe site-ul Editurii Nemira, cu un click AICI. Serialul vă așteaptă și el (după ce citiți cartea, da?) pe HBO GO – până la această dată sunt disponibile primele cinci episoade.