„Argintul preschimbat” de Naomi Novik a fost, pentru mine, o lectură de o frumusețe uluitoare, care mi s-a strecurat până în adâncurile sufletului.

V-am spus cât de mult îmi place imprintul ARMADA de la Nemira? Prea des, probabil. 😂 Dar n-am de gând să mă opresc nici după această carte, ba am să aștept cu și mai mare nerăbdare să citesc și alte titluri apărute sub umbrela ARMADA și să vi le semnalez. Ador această colecție pentru că toate volumele incluse în ea cuprind povești incredibile, excepțional scrise, care te consumă și care îți rămân în minte mult după ce le-ai terminat.

„Argintul preschimbat” de Naomi Novik nu se abate de la ce am spus mai sus. Poate ați fost mai harnici decât mine și ați citit cartea încă de anul trecut (a apărut undeva pe final de octombrie). Dacă nu, și tocmai vă întrebați ce cărți ar mai fi demne de citit în 2020, găsiți „Argintul preschimbat” la câteva click-uri distanță, pe site-ul editurii. În plus, zilele acestea transportul este gratuit dacă aveți un coș de minimum 70 lei.

Cărți de citit în 2020: „Argintul preschimbat”

Naomi Novik își croiește cartea ca pe o poveste (un basm complet acaparator, aș zice), în care oamenii și Străvechii – ființe puternice, nemiloase și cu care le este imposibil să colaboreze – trăiesc împreună în aceeași lume. Temuți de oameni, Străvechii apar doar pe drumul iernii, creat de ei, pe care oamenii nu pot umbla, vânează animalele cele mai valoroase din pădure, prădează și ucid pentru a fura tot aurul care le iese în cale.

În acest context, Miryem, o evreică tânără și decisă, care trăiește într-un sat alături de părinții ei, preia afacerea de cămătărie (lipsită de succes) a tatălui său, transformând-o într-una de succes, ceea ce îi atrage și mai tare dușmania țăranilor, care oricum nu-i vedeau cu ochi buni pe evrei. Deși familia, cu excepția bunicului, n-o aprobă, considerând că o fată de vârsta ei ar trebui să-și caute un soț, nu să stea să calculeze și să recupereze bani de la datornici, lui Miryem nu i se pare corect ca ei să împumute sătenii și apoi să trăiască în sărăcie, pentru că acestora nu li se părea normal să și restituie banii împumutați.

Imediat ce pune pe picioare gospodăria, angajând și o fată în casă ca ajutor, Miryem intră în vizorul Străvechilor: se pomenește în ușa casei cu un săculeț alb, în care regele Străvechilor i-a lăsat câteva monede de argint pe care trebuie să le transforme în aur. Dar cum ar putea fata să facă acest lucru? Și cum ar putea scăpa de mânia Străvechilor dacă nu îndeplinește dorințele regelui? Pe de altă parte, Irina, o moștenitoare a genelor Străvechilor, se căsătorește forțat cu țarul din Lithvas, regatul în care își duceau cu toții viața, dar acesta este posedat de o creatură a focului la fel de periculoasă ca Străvechii. Ce se întâmplă când Miryem și Irina se întâlnesc și ce îi așteaptă pe suveranii lumii lor și ai celei de dincolo de iarnă?

Străvechiul aflat dinainte-mi nu arăta deloc înfricoșător la început; asta îl făcea de-a dreptul înfricoșător. Dar, pe măsură ce îl priveam, fața i se preschimba în ceva neomenesc, zămislit din gheață și sticlă, iar ochii lui erau ca două pumnale de argint.

O să vedeți, povestea vă va prinde cu totul, o să adorați magia, misterul, desfășurarea acțiunii și personajele (mă rog, pe unele o să le detestați, așa de bine sunt reprezentate), o să vă minunați de ce relații se stabilesc între ele, de ce poate realiza o minte creativă și de ce sunt oamenii în stare să facă pentru a-și atinge scopurile, pentru a le mulțumi celor care îi ajută și pentru a-i salva pe cei care nu se pot apăra singuri.

Acțiunea din „Argintul preschimbat” nu este datată și ne este prezentată ca un basm medieval. De fapt, pe copertă chiar scrie că este o interpretare a basmului „Fata morarului”. Nu l-am citit, deci n-aș putea spune dacă e așa sau nu, dar ce a fost clar pentru mine e că este un fel de fantasy cu baze în istoria poporului evreu. Mi-a fost limpede încă de la început (și probabil așa le va fi și celor care au citit sau cunosc cât de cât parcursul poporului evreu prin Europa secolelelor XVIII-XX, înainte de Primul Război Mondial), că este practic o scriere inspirată din realitățile trăite de acest popor, de obiceiurile lor, de prejudecățile de care s-au lovit, în toate acestea autoarea grefând ființe fantastice (Străvechi, vrăjitori) și acțiuni cu neputință de realizat în lumea noastră așa cum o știm, oferindu-ne, astfel, o carte densă, captivantă, care îți intră în suflet și pe care nu poți să n-o recomanzi, cu drag, mai departe.