Colecția Literatură a Editurii Meteor Press s-a îmbogățit cu două volume: „Skorzeny. Dansând cu diavolul” de Hugo N. Gerstl și „Candidatul Kremlinului” de Jason Matthews.

Cărți noi: „Skorzeny. Dansând cu diavolul” de Hugo N. Gerstl

După prăbuşirea celui de-al Treilea Reich, Otto Skorzeny aranjează fuga unor foşti membri SS în America de Sud, devine şeful securităţii lui Juan Peron şi iubitul secret al Evitei Peron, antrenează forţele arabe şi pe Yasser Arafat pentru războiul cu Israelul, întermediază o întâlnire între Yasser Arafat şi Moshe Dayan, vinde armament ambelor tabere ale războaielor din Africa şi, într-un final, ca agent al Mossadului, lichidează grupul de oameni de ştiință germani pe care Egiptul îi recrutase să distrugă Israelul.

„Skorzeny. Dansând cu diavolul” este un roman captivant nu numai pentru povestea în sine – scrisă sub forma unei autobiografii – ci şi pentru măiestria cu care autorul te convinge să urmăreşti cu sufletul la gură aventurile acestui „erou neînfricat/ticălos fără scrupule”, după cum el însuşi îl numeşte, care şi-a îndeplinit cu profesionalism şi conştiinciozitate misiunile primite. Indiferent cine i le-a comandat.

Cărți noi: „Candidatul Kremlinului” de Jason Matthews

Ultimul volumul al faimoasei trilogii „Vrabia roşie” începe la 18 luni după acţiunea din volumul anterior, „Palatul trădărilor”, prin plănuirea asasinării unui înalt demnitar american de către ruşi, pentru a-l înlocui cu o „cârtiţă” pe care serviciul secret al lui Putin o cultivase de peste cincisprezece ani.

Prinzând de veste, Dominika, Nate şi colegii lor din CIA sunt angajaţi într-o cursă contracronometru de găsire a „cârtiţei”, înainte ca aceasta să poată afla că Dominika era spioană americană şi s-o trimită astfel în beciurile morţii din Lubianka.

Lumea creată de Matthews în „Candidatul Kremlinului” este reală, violentă, senzuală şi provocatoare, şi abundă în planuri ticluite cu grija marilor maeştri de şah, care anticipează jocul cu multe mutări înainte.

După ce absolvise cu note maxime Institutul Andropov, Dominika Egorova se delectase cu faptul că devenise o operupolnomocennîi, una dintre puţinele femei ofiţeri operativi din SVR. Însă dulcea iluzie a succesului căpătase gust de cenuşă când unchiul Vania o trimisese la Şcoala de Stat nr. 4, Institutul Kon din Kazan, pe malul Volgăi, cunoscut mai bine ca Şcoala de Vrăbii, acolo unde femeile învăţau permanentele, inexorabilele, inevitabilele umilinţe ale meseriei de Prostituată a lui Putin. O parte din sufletul Dominikăi a murit în Şcoala de Vrăbii – alte femei de acolo au murit la propriu, alegând, din deznădejde, să se sinucidă. Acel loc pustiit din sufletul ei a fost înlocuit de beşenstvo, o permanentă furie împotriva sistemului, şi o ură clocotitoare faţă de podhalimî, linguşitorii care-l înconjurau pe taciturnul lor suveran.