Tania Popa este o actriță premiată, cu mulți ani de profesie în spate, care, de anul trecut, este și regizoare. Despre munca de actor și de regizor, despre debutul ei regizoral „Ghici cine te sună?!”, care se joacă luna viitoare la Teatrul Elisabeta, dar și despre alte pasiuni care o animă puteți citi în următorul interviu-fulger.

Cum ați trăit, ca artist, perioada de izolare, atât profesional, cât și personal?

Profesional am avut o vacanță luuuungă și binemeritată. Personal… în sfârşit am putut să fac multe lucruri de care nu aveam niciodată timp. Am descoperit că mă pricep la tot felul de lucruri care nu au legătură cu actoria și am avut suficient timp să mă gândesc la planuri de viitor.

Pe 6 august, iubitorii teatrului pot vedea o comedie regizată de dumneavoastră: „Ghici cine te sună?!”, producție a Teatrului Elisabeta. Cum v-ați apucat de acest proiect și cum a fost munca la el, alături de restul echipei?

Simplu. Am văzut un film de care m-am îndrăgostit și am vrut neapărat să fac o piesă de teatru după acel subiect. Nu cred că m-am gândit prea mult dacă îmi va ieși sau nu spectacolul, dar am avut mare încredere în faptul că actorii pe care i-am ales vor înțelege ce vreau de la acest spectacol. Rezultatul a fost simplu… sold out la fiecare reprezentaţie.

Ce gen de spectator credeți că ar fi încântat de acest spectacol și cine nu ar trebui să vină să-l vadă?

Este un spectacol pe gustul tuturor, sunt sigură. Chiar și cine se simte cu musca pe căciulă tot vrea sa-l vadă… sub o formă de masochism vădit.

„Ghici cine te sună?!” este o piesă despre vulnerabilitatea noastră, a tuturor, în fața telefonului mobil. Dumneavoastră ce relație aveți cu telefonul mobil și cum v-a schimbat obiceiurile de interacțiune cu cei din jur?

Fiind atehnică total, am o relație foarte simplă cu telefonul: sună-răspund, sun eu-aștept să mi se răspundă. Glumesc. Folosesc telefonul pentru lucruri normale, nu-mi place să fie prelungirea mâinii mele.

Înainte de a fi regizoare, sunteți o actriță premiată, cu multe roluri în palmares, atât în teatru, cât și în filme și seriale. Care a fost cel mai drag rol pe care l-ați avut vreodată?

În toate rolurile am pus suflet, dar parcă tot Ondine a fost preferara mea… poate pentru că a fost debutul meu la TNB… cine știe.

Vi se pare mai grea munca de actriță sau cea de regizoare?

Categoric, cel puțin pentru mine, este muuuult mai grea munca de regizor. Nici nu mă pot numi regizor, pentru că nu am făcut o facultate în acest sens, dar încercarea mi-a adus multe satisfacții.

Știu că aveți și o pasiune pentru croitorie. De unde vine ea și cum ați decis să o transformați în business?

Croitoria a fost pentru mine dragoste la prima vedere. Încă din clasa a cincea am vrut să fac design vestimentar, și încă mai vreau, dar deja e prea târziu pentru o altă facultate. Dar este și va rămâne pasiunea vieții mele. Business-ul a apărut când lumea a văzut ce pot face. Oricum, nu este un business extins, asta pentru că nu prea am timp.

Mai știu și că vă place foarte mult să călătoriți. Ce locuri v-au rămas în suflet și le-ați recomanda și altora?

Ador călătoriile! Știu sigur că astea vor fi amintirile cele mai frumoase. Încă nu pot recomanda ceva, pentru că mai am muuuulte de văzut.

Care credeți că este cea mai mare realizare a dumneavoastră și de ce?

Cea mai mare realizare a mea, de departe, sunt copiii mei Daria și Slavic. Ei sunt rostul vieții mele.

Ce planuri artistice mai aveți pentru anul în curs?

De planuri nu vorbesc deocamdată, mi-e frică. Dar am multe!