„Skorzeny. Dansand cu diavolul” de Hugo N. Gerstl este una dintre noutățile apărute anul acesta în colecția de literatură a Editurii Meteor Press.

Toată lumea a auzit de Himmler, Heydrich, Göring și ceilalți ofițeri apropiați lui Hitler, căci s-a scris foarte mult despre ei și au apărut în toate filmele avându-l ca subiect pe Führer. Skorzeny nu a fost unul dintre cei pe care să se fi pus reflectoarele, deși a fost și el un pion în sistemul nazist. Cine a fost Otto Skorzeny, care a fost relația lui cu Hitler și implicarea lui în Al Doilea Război Mondial?

Otto Skorzeny: inginer, soldat, seducător

În această istorie romanțată (să nu uităm că este vorba, totuși, de o carte de literatură), autorul îl prezintă pe Otto Skorzeny ca pe un individ educat, curajos, inginer de meserie, ajuns lider de asalt (Obersturmführer) în Waffen-SS – practic, antrena trupe de comando pe care le conducea în misiuni ordonate direct de Hitler.

Skorzeny n-a fost, așadar, una dintre mințile diabolice și nici unul dintre executanții implicați în vânarea și uciderea evreilor sau în inițierea unor experimente medicale inumane, ci a fost un soldat, un om care a luptat pe front și a făcut acest lucru într-o manieră cât a putut de onorabilă. În carte sunt mai multe pasaje în care Skorzeny spune explicit că la fiecare misiune de cucerire a unor puncte strategice de pe front a încercat să facă acest lucru fără să tragă vreun foc de armă, rămânând la ideile sale chiar și când l-a salvat, de exemplu, pe Mussolini (liderul fascist al Italiei) din mâinile răpitorilor:

Benito Mussolini era în mâinile noastre și se afla sub protecția noastră! Toată acțiunea nu durase nici patru minute și nu se trăsese niciun singur glonț!

Deși Hitler i-a încredințat personal multe misiuni secrete dificile – pe care Skorzeny le-a dus cu bine la capăt – și a încercat să-l introducă în cercul lui de apropiați cu care discuta până la 3:00 dimineața în biroul său – Bârlogul Lupului, colonelul a participat o singură dată, apoi s-a eschivat de la a se mai prezenta la acele întâlniri:

Hitler mi-a cerut să mai revin și să iau parte la discuțiile acelea de la suflet la suflet. Am zâmbit și am încuviințat din cap, dar n-am spus nimic; și nici n-am mai participat vreodată la întâlnirile lui nocturne.

Deși executa misiunile ordonate de Führer cu cea mai mare dedicare și responsabilitate, la un moment dat, Skorzeny a început să se îndoiască de sănătatea mentală a lui Hitler:

Trebuie să recunosc că, pe măsură ce Hitler a continuat să-și dezvolte ideile, am ajuns la concluzia că era posibil ca marele nostru conducător să fi pierdut contactul cu realitatea.

În mai 1945, când Germania nazistă a capitulat, Skorzeny a decis să nu se sinucidă, așa cum au făcut mulți dintre apropiații lui Hitler și alți ofițeri superiori.

Nu aveam nimic de ascuns. Nu încercasem, nu făcusem sau nu ordonasem nimic care să fi adus rușinea asupra unui soldat adevărat.

Drept dovadă, la procesele împotriva naziștilor, Skorzeny a fost găsit nevinovat de crime și de purtarea uniformelor inamicilor, un important comandor de escadrilă al englezilor, Yeo-Thomas, citat ca martor, declarând că a studiat „în detaliu acțiunile domnului Skorzeny și ale unităților sale. Pot să asigur tribunalul acesta, fără rezerve, că domnul colonel, ofițerii și soldații săi au acționat complet corespunzător și ca adevărați gentlemeni în toate ocaziile”.

Ulterior, Otto Skorzeny a colaborat cu Juan și Eva Perón, a antrenat militar forțe arabe, după care, contactat de Mossad, a îndeplinit (oricât ar părea de paradoxal) misiuni și pentru serviciul de informații externe al Israelului. Deși în timpul războiului nu fusese implicat în operarea lagărelor și nu ucisese evrei, în anii ’60, când începuse să admire ingeniozitatea militară a israelienilor manifestată în confruntările cu statele arabe, Skorzeny începuse de asemenea să se întrebe de ce nu se împotrivise cumva atrocităților naziste îndreptate către evrei; de ce nu încercase cumva să intervină pe lângă Hitler, mai ales că acesta îl aprecia și, poate, i-ar fi ascultat părerea.

De ce, atunci, nu rostisem niciun cuvânt? Uneori, când mă trezeam în toiul nopții, adevărul iritant îmi secera pretextele ipocrite: nu rostisem niciun cuvânt, fiindcă mă bucura adorația cu care mă privea Hitler, pentru că eu, la rându-mi, îl adulam pe Der Führer și pentru că eram ghiftuit, îmbătat și intoxicat de aura puterii ce se revărsa peste mine. Șase milioane de oameni pieriseră în timpul regimului nazist. Deși, după știința mea, eu nu omorâsem în mod direct nici măcar un singur evreu, nici nu salvasem vreunul.

Povestea colonelului Otto Skorzeny, așa cum a construit-o autorul Hugo N. Gerstl, este una romanțată, literaturizată. Citind, veți vedea că obersturmführer-ul este reprezentat nu doar ca un militar inteligent, onorabil și plin de resurse (așa cum apare el și în documentele istorice), ci și ca un bărbat seducător în viața personală, libertin, mare amator de aventuri erotice (de exemplu, după război, ca bodyguard al Evitei Perón, este înfățișat ca fiind și amantul ei).

În orice caz, „Skorzeny. Dansand cu diavolul” este o lectură acaparatoare, bazată pe evenimente istorice și pe viața și activitatea unui personaj spectaculos, care nu s-a dezis niciodată de nazism și a colaborat cu dictatori precum Juan Perón sau Yasser Arafat, și care și-a îndeplinit cu succes misiunile, indiferent că au fost ordonate de naziști sau de evrei. Cartea se găsește pe site-ul editurii Meteor Press, la preț redus.