Vaccinurile sunt necesare și au salvat milioane de vieți de-a lungul timpului, însă contestatarii spun că sunt inutile și nocive. Volumul „Vaccinurile. Ce trebuie să știe toată lumea”, apărut anul acesta la Editura All, este o sursă bună de informare pentru orice persoană interesată de subiect.

Cartea „Vaccinurile. Ce trebuie să știe toată lumea”, scrisă de Kristen A. Feemster, medic specialist în boli infecțioase, răspunde la cele mai des întâlnite întrebări despre vaccinuri: ce sunt ele și cum funcționează, cum au apărut și cum se dezvoltă vaccinurile, ce reacții adverse pot avea, ce legi guvernează administrarea vaccinurilor și de ce unii oameni ezită în fața anumitor vaccinuri.

Ce este esențial de reținut este că dezvoltarea vaccinurilor a dus la eradicarea variolei la nivel global și la reducerea incidenței altor afecțiuni, precum poliomielita, rujeola (pojarul) și alte boli infecțioase. Însă, pe măsură ce refuzul vaccinării crește, rata imunizării scade, ceea ce înseamnă că boli periculoase, prevenibile prin vaccinare, pot declanșa din nou epidemii.

„Vaccinurile. Ce trebuie să știe toată lumea” și importanța informării din surse oficiale

Autoarea explică într-un limbaj accesibil cum acționează un vaccin la nivel personal și de grup și de câte tipuri sunt vaccinurile (cu virusuri vii atenuate – varicelă, pojar, oreion, rotavirusuri; cu virusuri inactive – hepatita A, poliomielita, virusuri gripale; cu subunități proteice; recombinate; polizaharidice; conjugate).

De asemenea, aflăm că bazele teoretice ale vaccinării au fost puse în Grecia Antică, iar în 1721, în timpul epidemiei de variolă din Boston, s-a folosit pentru prima dată inocularea (introducerea unui patogen în organism pentru a stimula producția de anticorpi). Pasul de la inoculare la vaacinare a fost făcut în 1796, când un medic de țară englez a creat un vaccin tot pentru variolă. Deși primele vaccinuri erau departe de perfecțiune, progresele științifice au dus la evoluția acestora și la îmbunătățirea profilului de siguranță pentru pacienți.

Pasteur a fost cel care a demonstrat importanța atenuării vaccinurilor – proces în care virusul sau bacteria sunt slăbite, astfel încât să nu poată cauza boală la persoana vaccinată, dar să provoace un răspuns imunitar și să protejeze individul de boala respectivă pe viitor.

Din anii ’20 și ’30 ai secolului trecut, când s-au dezvoltat vaccinuri anti-tuberculoză, gripă, tifos, tetanos, ajungem până în zilele noastre când, după 2000, s-au dezvoltat vaccinuri anti-holeră, encefalită japoneză și virusul papilloma uman (HPV).

Impactul vaccinurilor a fost resimțit odată cu introducerea unui program de imunizare care a standardizat furnizarea vaccinurilor, în mod particular pentru copii, care necesită vaccinare precoce. După vaccinarea pe scară largă a copiilor s-a observat scăderea semnificativă a incidenței (numărului de cazuri noi) bolilor prevenibile prin vaccinare.

Un vaccin se dezvoltă într-o perioadă lungă de timp, în etape reglementate cu strictețe și cu alocarea de resurse științifice ți financiare semnificative. Accesntul se pune pe capacitatea vaccinului de a preveni boala, pe siguranța vaccinului asupra pacienților și pe raportul beneficiu-risc – beneficiul trebuie să fie superior riscului. În unele cazuri foarte speciale, însă, procedurile pot fi grăbite.

Vaccinurile sunt contraindicate la persoanele care au un risc crescut de a dezvolta evenimente adverse (au sistemul imunitar extrem de slăbit). În ceea ce privește perioada sarcinii, toate tipurile de vaccinuri pot fi administrate, mai puțin cele vii atenuate, deoarece virusul slăbit se poate transmite la făt. Cele mai frecvente reacții adverse la vaccinuri sunt cele ușoare (umflarea ușoară a locului înțepăturii și/sau febră), care se remit în două-trei zile.

În ceea ce privește credibilitatea studiilor legate de siguranța vaccinurilor, toate studiile efectuate de cercetători sunt revizuite de alți oameni de știință, „pentru a asigura calitatea și validarea cercetării”.

Răspunzând îngrijorării unor părinți cum că schema de vaccinare pentru copii este prea încărcată pentru sistemul imunitar al celor mici, autoarea spune că nu există niciun pericol, deoarece numărul de antigene (proteine de pe suprafața unui agent infecțios care induc producția de anticorpi în organism) din vaccinuri este mult mai scăzut decât numărul de alergeni și bacterii din mediul înconjurător la care copilul este supus zilnic.

Legat de ezitarea la nivel mondial împotriva vaccinării, autoarea recomandă ca, atunci când dorim să ne informăm, să mergem la surse științifice, nu la bloguri și site-uri obscure, care dezinformează. Câteva site-uri pe care se găsesc informații științifice despre vaccinuri și vaccinare sunt:

Volumul „Vaccinurile. Ce trebuie să știe toată lumea” de Kristen A. Feemster poate fi găsit pe site-ul Editurii All, la preț redus.