Crime Scene Press a lansat în luna august a acestui an volumul colectiv „Pandemicon – povestiri pentru sfârșitul lumii”, la care au contribuit 15 autori români.

Ca să fie clar de la început, nu mă dau în vânt după volumele colective, pentru că, din câte am citit până acum, nu m-a impresionat nici unul. De obicei, în aproape fiecare astfel de volum găsești câte 2-3 povestiri bune și foarte bune, restul sunt acceptabile spre banale și cel puțin una este (exagerat de) proastă. 🙂 De data aceasta, însă, citind „Pandemicon”, am rămas plăcut surprinsă să constat că proporția a fost covârșitoare spre partea de povestiri bune și foarte bune și numai două dintre ele nu prea m-au prins. Să vă spun despre ce este vorba!

„Pandemicon”, un volum despre actuala pandemie și feluritele ei fațete

După ce v-am spus ce nu îmi place la volumele colective, să vă spun și ce îmi place la ele: că poți să le începi de unde vrei, cu povestirea cui vrei, nu trebuie neapărat să mergi cu lectura de la prima pagină la ultima. Așa se face că, cercetând cuprinsul și nerecunoscând foarte mulți autori, am început cu povestirea lui George Arion, ale cărui scrieri primesc mereu nota 10 de la mine (indiferent că sunt romane sau povestiri). Deși „Mansarda” nu are decât trei pagini și jumătate, este un stimul perfect care să te facă să mergi mai departe cu lectura celorlalte povestiri, fiind o scriere extrem de plăcută, care pare să pornească dintr-o realitate cât se poate de comună („Nu ies decât între orele 11 și 13, când celor care au depășit vârsta de 65 de ani le este permis să-și facă aprovizionarea cu alimente din magazinele din apropierea locuinței”) pentru a intra treptat – și a și sfârși – pe tărâmul fantasy.

Am continuat apoi cu povestirea lui George Arion Jr. și am constatat cu bucurie că talentul nu s-a terminat la domnul Arion Senior. 🙂 Mi-a plăcut foarte tare „George e băiat cuminte”, o scriere modernă, proaspătă și amuzantă, pe care o citești dintr-o răsuflare, cu un personaj intelectual și cu bun-simț, care a îndurat fără prea mari probleme perioada de izolare (un personaj în care m-am recunoscut și pe care l-am înțeles prea bine), până într-o zi când… dar o să vedeți voi ce-a făcut dacă citiți. 🙂

Văzând că după George Jr. urma o poveste scrisă de fratele său, Mihnea Arion, „Nebunie-n pandemie”, m-am grăbit să o citesc și pe aceasta și din nou m-am bucurat de o lectură simpatică foc, „cu zvâc”, care face o radiografie absolut senzațională (și cu un umor care m-a făcut să râd cu lacrimi de vreo două ori) a pandemiei și a diverselor tipuri de pandemiști – povestea, desigur, are loc nu în lumea noastră, ci într-o lume… paralelă: „Ca de obicei, orice asemănare cu cea reală se datorează strict întâmplării. Însă există totodată și nenumărate diferențe. De pildă, în această lume există șansa ca oamenii, indiferent de domeniul în care activează, să fie pur și simplu iresponsabili. Așadar, putem sta liniștiți: la noi, așa ceva nu s-ar putea întâmpla nicicând.” 🙂

Cred că povestea care mi-a plăcut cel mai mult și cel mai mult este „Curcănăria versus pandemia” de Petre Crăciun. Recunosc, nu știam cine este Petre Crăciun (am aflat din caseta dedicată autorului că este cunoscut mai mult ca sciitor de literatură pentru copii și scenarist), așa că am constatat cu bucurie că scrie extrem de bine, construind atent acțiunea, dialogurile, personajele astfel încât să rezulte o povestire polițistă excelentă, pe care o citești cu cel mai mare drag. Polițiști ridicol de incapabili, investigatori improbabili, dar cu fler, cadre medicale mai mult sau mai puțin coruptibile, cadavre infectate cu COVID-19 furate de la morgă, miniștri care-și arogă succesele altora – toate acestea și multe altele își fac loc în super povestea lui Petre Crăciun.

Foarte mult mi-a plăcut și „În via noastră fără sfârșit” de Caius Dobrescu, un autor de care auzisem, însă de care nu am citit nimic (mă așteaptă pe birou romanul „Cu inima-n dinți”); povestirea, ancorată în realitatea „covidului” este de un dramatism și de o duioșie sfâșietoare, cu un personaj puternic care, deși întreprinde lucruri reprobabile din punct de vedere legal, nu poate fi judecat aspru, pentru că face dreptate din punct de vedere moral.

Indiferent de cum ați trăit perioada de izolare, indiferent de părerea pe care o aveți despre noul coronavirus și pandemia de COVID-19, despre oamenii de știință, despre starea economiei sau măsurile sociale luate în această perioadă de autorități, este imposibil să nu găsiți în „Pandemicon” măcar câteva povestiri care să vă placă sau cu care să rezonați. O să găsiți în acest volum colectiv tot soiul de personaje, atât unele raționale, inteligente, integre și cu toate țiglele pe casă, cât și altele corupte, vicioase, absurde și plecate bine pe câmpii – adică exact ca-n viață. Povestirile sunt scrise în stiluri diverse (crime, fantasy, SF etc.), de autori de vârste diferite (de fapt, ordinea în cuprins este de la cel mai vârstnic la cel mai tânăr) și cu experiențe de scris diferite, dar melanjul este unul reușit, făcând din „Pandemicon” un volum solid de literatură românească valoroasă, pe care vi-l recomand din inimă.

Cartea se găsește pe site-ul editurii Crime Scene Press, cu o reducere de 10%, alături de alte promoții și titluri aflate la reducere.

Citește și: