Cum cinematografele din București sunt închise în această perioadă, coproducția „Corpus Christi” (dramă, Polonia-Franța, 2019) va putea fi văzută de azi doar în cinematografe din țară.

Cum religia nu este unul dintre domeniile mele de interes, recunosc că nu știam că Corpus Christi este o sărbătoare romano-catolică, ținută anual la 60 de zile după Paște, care implică o procesiune. În film, sărbătoarea este reprezentată la un moment dat, numai că acel cortegiu este condus de un preot fals, pe cale de a fi expus…

„Corpus Christi” sau cum să fii preot fără diplomă, dar cu har

Daniel este un tânăr din Varșovia, eliberat din școala de corecție și trimis de preotul care le ținea cursul de religie să lucreze la o fabrică de cherestea din nordul statului. Cum Daniel îl găsise pe Dumnezeu și avea înclinații spre meseria preotului, și-ar fi dorit mai degrabă să studieze la Seminar, însă foștii deținuți nu aveau dreptul la o astfel de educație. Odată ieșit, Daniel se gândește să dea o șansă fabricii, dar, ajuns acolo, în loc să se prezinte la noul job, se duce în satul de care aparținea fabrica să se roage la biserică. Interacționând cu o tânără, se dă drept preotul Tomasz (cel de la centrul de detenție) și îi și arată sutana pe care o căra în geanta de voiaj.

Printr-un concrus de împrejurări (pastorul bătrân și bolnav trebuie să meargă să-și facă niște investigații clinice), Daniel îi ia locul la slujbe pentru scurtă vreme. Dar poți să fii păstor de oameni dacă nu te-ai pregătit teoretic pentru așa ceva? Poți să faci față unei comunități dezbinate de un eveniment tragic, ale cărui detalii rămân tulburi? Și cam cât poți menține derularea unei minciuni într-o lume atât de mică și conectată?

– Cum e parohia?
– Ca peste tot. Oameni mulți, credincioși puțini.

„Corpus Christi” este un film despre vise retezate din start, dar care prind contur, fie și vremelnic, în ciuda oricăror impedimente. Este despre vieți care au deraiat, dar pe care statul nu este interesat să le gestioneze în așa fel încât să le redreseze. Este despre talentul nativ ascuns în anumite persoane care, însă, nu au bazele legale pentru a-l lăsa liber și a-l pune în slujba celorlalți și este despre revolta de a-ți urma calea care știi că e a ta, deși totul îți este potrivnic.

Filmul este în sinea lui o dramă, a tânărului exclus din societate pentru infracțiunile comise și condamnat la o viață separată, la cheremul altora, chiar dacă și-a spălat într-o oarecare măsură păcatul. Partea cu adevărat sfâșietoare este că personajul principal chiar are chemare către ocupația de preot și se implică din tot sufletul în viața bisericii și a enoriașilor, încercând să aline dureri de nealinat, să împace inamici de neîmpăcat și să pună accentul în predicile sale pe slăbiciunea umană și pe iertare, o calitate de bază pomenită în cărțile sfinte, dar pe care, în realitate, mulți așa-ziși credincioși refuză să o înțeleagă cu adevărat sau să o practice.

Aceasta este adevărata dramă, că, deși un om care a comis o atrocitate în copilărie, a plătit pentru ea, el rămâne totuși un monstru în ochii societății, care nu se străduiește cu adevărat să-l reintegreze, să-i vadă calitățile, să-i încurajeze latura bună, ci îi dă motive să și-o hrănească tot pe cea întunecată. Iertarea este de fapt doar o iluzie, iar pedeapsa este veșnică.

În ciuda tragismului, pelicula are totuși și o doză de amuzament și de duioșie. N-ai cum să nu zâmbești văzând, de exemplu, cum Daniel, aflat cu un enoriaș în cabina de spovedanie, caută rapid pe telefon un ghid despre pașii care trebuie urmați într-o spovadanie. Și n-ai cum să nu remarci inocența și determinarea tânărului care știe că nu are o bază teoretică pentru ceea ce face și totuși încearcă din toate puterile, cu resursele lui limitate, să înțeleagă din mers ce înseamnă să fii preot și cum să ajungi la inimile oamenilor.

„Corpus Christi” este un film inspirat din fapte reale, nominalizat la Oscar, câștigător a 10 premii la Polish Film Awards și cu peste 2 milioane de spectatori în Polonia. Cel de-al treilea lungmetraj al regizorului Jan Komasa îi aduce împreună pe tânărul actor de teatru și film Bartosz Bielenia (în rolul Daniel), care a jucat recent în serialul produs de Netflix „1983”, pe Eliza Rycembel, distinsă cu premiul pentru Cea mai bună actriță la Festivalul Internațional de Film pentru copii și tineri de la Viena și pe laureata Premiului Filmului Polonez Aleksandra Konieczna.

Deși filmul distribuit de Bad Unicorn nu va avea premiera în București pe 9 octombrie, așa cum era stabilit, „Corpus Christi” poate fi văzut în alte orașe din țară, conform programului care poate fi consultat cu un click AICI.