5 cărți citite în noiembrie

În luna noiembrie am citit cinci cărți, așa că o să vă spun câteva cuvinte despre fiecare, în speranța că vă trezesc pofta de lectură. 🙂

În ceea ce mă privește, 2020 a fost un an cu foarte multă muncă, stres, epuizare și foarte puține zile libere, mult mai puține decât în oricare alt an de când mă aflu în câmpul muncii. Din această cauză, nici cititul cărților nu a mers la fel de bine ca în alți ani, în sensul că am avut mai puține lecturi, din cauza lipsei de energie psihică. Ceea ce mi-a înrăutățit și mai mult starea, având în vedere că pentru mine cărțile au efect de igienizare mentală – cum spunea în glumă o campanie, cărțile sunt ca un duș pentru creier.

Situația a început să se mai redreseze, însă, în ultima vreme, să mă apropii de un echilibru, așa că în luna noiembrie am reușit să citesc aceste cinci cărți despre care vreau să vă spun două vorbe în cele ce urmează (în ordinea în care le-am citit).

„Rege în Congo” – Alain Beremboom

Alain Beremboom este un autor belgian de limbă franceză, din a cărui operă nu am citit absolut nimic până la volumul „Rege în Congo”, apărut la Crime Scene Press. Romanul în discuție este unul detectivistic, avându-l în centru pe detectivul belgian Michel Van Loo și pe iubita lui, Anne, care, împreună, încearcă să dezlege niște mistere pe continentul negru. Acțiunea este plasată în Congo, în 1948, adică în perioada în care această țară era colonie belgiană. Compatrioții lui Van Loo strămutați în această zonă a Africii duc vieți de lux și exploatează băștinașii, pe care îi consideră un fel de maimuțe la cheremul lor.

În acest context, orice infracțiune și faptă abominabilă este pusă în cârca africanilor, așa cum se întâmplă și când are loc jaful de la compania Doutremont & Pauwels, în urma căruia dispar arme, diamente și bani. În timpul investigației, Michel și Anne se încurcă în ițele sociale și politice din zonă, sunt amenințați cu moartea și, în plus, mai au de rezolvat și probleme personale pe care le-au luat cu ei din Belgia. „Rege în Congo” mi se pare un roman de care ar putea fi interesați și cititorii pasionați de mistere detectivistice, dar și cei interesați de evenimentele istorice din această parte a lumii.

„Cu inima-n dinți” – Caius Dobrescu

Caius Dobrescu este profesor universitar și autor, care scrie nu doar proză, ci și poezii. Deși activează de mai mulți ani în literatură, prima (și singura) dată în care am citit ceva scris de el a fost la începutul lunii septembrie a acestui an, când am primit senzaționalul volum colectiv „Pandemicon” – povestea scrisă de el se numește „În via noastră fără sfârșit” și mi-a lăsat o impresie foarte bună.

Romanul „Cu inima-n dinți”, apărut la Crime Scene Press, face parte dintr-o serie intitulată Vlad Lupu, fiind al patrulea volum din această serie. Cum nu am citit primele trei volume, recunosc că am avut dificultăți în a mă obișnui cu stilul de scriere fragmentar al autorului și cu extragerea informației din toate aceste frânturi de evenimente. Ce am înțeles este că aceste romane sunt construite pe baza a șase personaje – Egon, Mona, Tibi, Pilu, Gabi, Válvarez – și a lui Vlad, în jurul căruia gravitează toate. Grupul, care poartă numele de Parazitul prietenos, se ocupă cu dezgroparea unor infracțiuni vechi ale unor personaje care activează și în prezent. Ce vă recomand este ca, dacă vreți să aveți o imagine clară a faptelor, să începeți lectura cu primul roman al seriei, deoarece altfel riscați, ca mine, să nu vă apropiați prea ușor nici de personaje, nici de acțiune și nici de urmărirea firelor logice.

„O librărie în Berlin” – Françoise Frenkel

Un volum apărut în luna iulie a acestui an la Editura Litera, „O librărie în Berlin” este o mărturisire plină de emoție a unei evreice (născută în Polonia, educată în Franța și care și-a deschis o librărie de carte franceză în Berlin) despre fuga din fața nazismului și supraviețuirea în ciuda vremurilor tragice ale celui de-Al Doilea Război Mondial. Françoise Frenkel, refugiată la prietenii din Elveția, scrie cartea între 1943 și 1944. Nu se știe mare lucru despre viața ei după ce a scris volumul, dar este impresionantă povestea suferințelor prin care a trecut începând cu Kristallnacht (9-10 noiembrie 1938), când sinagogile și magazinele evreilor din Berlin au fost sparte, arse și distruse de membri ai forțelor naziste aflate în plină ascensiune, și până a reușit să treacă în Elveția.

Aflată la mila și ajutorul prietenilor francezi, căci comunicarea cu rudele din Polonia era imposibilă, „librăreasa din Berlin”, cum își spunea ea, povestește despre s-a ascuns trăind de pe o zi pe alta în Paris, Avignon și alte zone din Franța, cum a încercat să treacă granița în Elveția, cum a fost prinsă și trimisă în închisoare și cum, deși disperarea o copleșea uneori, a avut totuși puterea de a lupta în continuare pentru libertatea ei. Bine scrisă, cu un ritm alert, împachetând o lecție de viață și de umanitate, „O librărie în Berlin” e o carte pe care v-o recomand cu cel mai mare drag.

„Reîntoarcerea în Reich” – Eric Lichtblau

Apărut în colecția Istorie a Editurii Meteor Press, „Reîntoarcerea în Reich” este un volum documentar de excepție, care se citește cu sufletul la gură și pe care vi-l recomand cu toată inima, despre unul dintre eroii mai puțin știuți ai celui de-Al Doilea Război Mondial. Jurnalistul laureat cu Pulitzer Eric Lichtblau scrie povestea spionului american Frederick „Freddy” Meyer, un evreu german fugit cu familia din fața nazismului, stabilit în SUA și întors în țara natală pentru a pune capăt terorii lui Hitler. Freddy este portretizat ca un tânăr neastâmpărat, proactiv, cu un curaj nemărginit, mereu zâmbitor și ferm decis în a contribui la eliberarea fostei sale patrii din ghearele naziștilor și la încheierea unui război mult prea lung.

Cartea (bine documentată și scrisă într-un stil fluid) ne poartă prin antrenamentele lui Fred ca soldat în Office of Strategic Services, agenție americană precursoare a CIA-ului, pregătirea pentru a fi trimis în misiune în Alpii austrieci, parașutarea în teritoriul inamic din februarie 1945, adunarea și trimiterea de informații extrem de prețioase armatei Aliaților, capturarea și torturarea lui de către Gestapo, și, în cele din urmă, convingerea liderului nazist din Tirol să se predea Aliaților. Alături de Fred, care era liderul misiunii americane, aflăm și poveștile adiacente ale colegilor lui din echipa numită Greenup – refugiatul olandez Hans Wynberg și un ofițet nazist dezertor, Franz Weber – care au contribuit fiecare în felul lui la succesul misiunii.

„Cum s-a făcut de-am ajuns președintă” – Carmen Mușat-Coman

Jurnalistă, autoare și editoare, Carmen Mușat-Coman a publicat în această toamnă o nouă scriere din seria „Cum s-a făcut de…”, la Editura Cununi de stele. De data aceasta, Carmen ne povestește aventurile ei (care ne-ar părea incredibile dacă n-am trăi în România) ca președintă de bloc, dar nu numai. De fapt, „Cum s-a făcut de-am ajuns președintă” nu este atât o carte, cât un manifest al unui cetățean furios, pe bună dreptate, al unui individ cu spirit civic, ale cărui acțiuni sunt permanent retezate, luate peste picior sau ignorate cu grație de autorități și de cei din jur. Războiul nu este doar cu cei care sunt plătiți, de exemplu, să țină Bucureștiul curat, și nu-și fac treaba, ci și cu indolența și nepăsarea fiecărui cetățean care nu respectă regulile de bun-simț și care strigă în gura mare că vrea o țară ca afară, dar în realitate nu e dispus să miște un deget în acest sens.

Cât despre „jobul” de la bloc, întâmplările prin care trece „doamna președintă” par desprinse din Kafka, și te întrebi cum de mai rezistă psihic cu atâția nebuni pe cap: unii nu vor să se schimbe țevile în bloc decât după ce mor ei (?!), alții nu vor să zugrăvească interiorul blocului, iar alții îi aruncă la coș afișele cu diverse anunțuri pentru locatari. Dacă trăiți în București și citiți cartea, cred că e imposibil să nu vă regăsiți în paginile ei, fie în pielea persoanei care le face observație celor care aruncă gunoaie pe jos, fie în a celei care face o reclamație justă și primește un răspuns fie obraznic, fie complet inutil, fie în a celei care nu dorește decât să se respecte coada la casierie și se trezește înjurată și bruscată.

Acestea au fost cele cinci cărți ale lunii noiembrie pentru mine, sper să fi găsit printre ele ceva pe gustul vostru și vă doresc lectură plăcută! 🙂

Share