Din celebra familie „Star Trek” face parte și seria „Star Trek: Voyager”, de la lansarea căreia s-au împlinit în 2020 fix 25 de ani.

Echipajul Star Trek Voyager. Sursă foto: treknews.net

Nu știu dacă serialul „Star Trek: Voyager” (1995-2001) a fost difuzat și la vreun post tv de la noi la vremea lansării, dar cred că e puțin probabil; în anii ’90 nu-mi amintesc să fi văzut la televizor decât „Star Trek: The Next Generation”, cu faimosul căpitan Jean-Luc Picard de pe nava stelară Enterprise, care la începutul acestui an a revenit în atenția cinefililor într-un serial care îi poartă numele: Star Trek: Picard (deocamdată a rulat doar primul sezon).

„Star Trek: Voyager” și lungul drum spre casă

La un an după încheierea seriei „Star Trek: The Next Generation”, fanii SF-ului televizat au avut parte de o nouă aventură: „Star Trek: Voyager”. Plasat ca acțiune oarecum contemporan cu TNG, noul serial, la vremea respectivă, s-a întins pe șapte sezoane. Ca acțiune, s-a desfășurat în cuadrantul Delta, nu în Alpha, unde se aflau toate planetele care alcătuiau Federația, inclusiv Pământul.

Căpitanul Kathryn Janeway (Kate Mulgrew, pe care poate o știți ca Red din „Orange Is the New Black”) primește comanda navei Voyager, abia ieșită din fabrică și i se dă misiunea de a găsi o navă Maquis care crea probleme la granița cu cardasienii – o rasă războinică, aflată într-o pace fragilă cu Federația. Acești Maquis erau un fel de haiduci sau renegați, foști ofițeri ai Flotei Stelare care se rupseseră de regulile învățate la Academie și se apucaseră să împartă dreptatea neîngrădiți de legi.

Ca o paranteză, dacă termenul de Maquis vă sună cunoscut, probabil l-ați auzit în asociere cu Al Doilea Război Mondial, căci acești Maquis denumeau trupele rurale de luptători de gherilă din Rezistența franceză, în timpul ocupației naziste.

Înainte să plece în misiune, doamna căpitan (o mână de femeie mică și slabă, dar cu o voce gravă și cu o atitudine care impune respect), își completase echipajul cu un fost Maquis și fost locotenent în Flotă, care între timp dezertase și ajunsese la închisoare.

Janeway găsește nava cu Maquis, dar, cum se fugăreau ei prin spațiu și se luptau în fazere și torpile, o entitate le dă amândurora câte un bobârnac și îi aruncă direct în cuadrantul Delta, la vreo 70 de ani de casă.

Echipajele celor două nave se văd nevoite să conlucreze, mai ales că nava Maquis era avariată: se reunesc pe Voyager, sub comanda lui Janeway. Găsind printre răzvrătiți și unul care chiar terminase Academia și „profesase” suficient, pe nume Chakotay (Robert Beltran), Janeway îi dă jobul de prim-ofițer, adică secundul ei. Restul rebelilor sunt încadrați și ei pe diverse posturi, mai ales că Voyager pierduse, de asemenea, oameni în recenta confruntare.

De aici încolo, fiecare episod este o luptă pentru supraviețuire în acel cuadrant ostil, implicând:

  • căutarea de resurse (neavând unde să facă reparații și renovări, echipajul este nevoit să facă diverse trocuri pentru a obține materiale pentru navă, alimente etc.);
  • înaintarea printre granițele unor rase războinice, cu care negocierile eșuează;
  • descoperirea diverselor oportunități pentru scurtarea drumului spre casă;
  • gestionarea inerentelor tensiuni interne (greu să faci un singur echipaj funcțional din două echipe atât de diferite).
  • „Star Trek: Voyager”, un loc aparte în universul STAR TREK

    Fiecare serie a familiei Star Trek are asemănări și deosebiri față de restul. „Star Trek: Voyager” are un loc aparte prin faptul că se desfășoară atât de departe de casă, încât multe reguli trebuie adaptate sau schimbate pentru ca lucrurile să funcționeze.

    Atmosfera de pe navă și relațiile dintre membrii echipajului sunt diferite de cele din TNG, de exemplu, că tot erau contemporani. Fiind singura navă federată din cuadrantul Delta, la mulți ani lumină de casă, situația generală nu are cum să fie cea de pe o navă obișnuită din cuadrantul Alpha.

    În primul rând, căpitanul are sub tutelă un echipaj diversificat, din care fac parte atât oameni antrenați, ofițeri și subofițeri obișnuiți cu regulile Flotei, cu ierarhia și cu un stil de comandă și executare a sarcinilor, dar și oameni fără disciplină militară, care, însă, sunt utili și trebuie integrați în întreg.

    Mulți sunt tineri, fără mare experiență de muncă de teren sau de viață, cu gândul la părinții lăsați acasă, astfel încât Janeway simte că trebuie să le fie nu doar căpitan, ci și un fel de mamă și de ghid prin viață, poate chiar prietenă atunci când au nevoie.

    În al doilea rând, și relația căpitanului cu ofițerii de pe punte este alta, destul de diferită față de cea a lui Picard cu ofițerii lui, de exemplu. Pe Voyager, căpitanul, deși se străduiește să mențină o distanță necesară pentru buna funcționare a lanțului de comandă, are totuși o atitudine mai relaxată și mai caldă.

    Cu secundul dezvoltă o relație de colegialitate exemplară, care ajunge de-a lungul anilor o prietenie trainică; cu restul ofițerilor superiori, chiar dacă aceștia nu îi spun pe nume, precum comandorul Chakotay, stabilește raporturi bazate nu doar pe respect reciproc, ci și pe o prețuire personală veritabilă. De multe ori o vedem pe vajnica Kathryn lăsând garda jos în timpul cinelor pe care le ia regulat în compania lui Chakotay sau în timpul serilor tematice organizate în sala de mese de energicul Neelix, bucătar și ofițer neoficial, însărcinat cu menținerea moralului ridicat al echipajului.

    Cumva, oamenii de pe Voyager, inclusiv Seven of Nine, cea recuperată dintre mașinăriile numite borgi, devin, în timp, o mare familie, având scopul comun de a ajunge acasă – dacă se poate, mai devreme de 70 de ani. 🙂

    Că tot am pomenit câteva personaje, cred că preferatul meu a fost doctorul cel fără nume interpretat de Robert Picardo – fără nume deoarece era o hologramă (Emergency Medical Hologram), medicul cu care plecase nava în misiune fiind ucis în atacurile inițiale. Doxă de cunoștințe, dar arogant și fără sentimente, doctorul învață zi de zi cum să comunice cu oamenii cei din carne și oase, cum să își ceară drepturile dar și cum să-și asume obligațiile pe care le are, cum să se dezvolte ca persoană și cum să facă față dilemelor morale.

    Dacă TNG era, într-un sens, despre călătoria spre umanitate a androidului Data, putem spune cu Voyager este călătoria spre umanitate a doctorului-hologramă.

    … după 25 de ani

    În luna mai a acestui an, distribuția „Star Trek: Voyager” s-a reunit într-un minunat panel în care actorii au vorbit despre ce a însemnat serialul pentru ei la nivel profesional și personal și și-au amintit de orele lungi de muncă și de interacțiunile de pe platou:

    De fiecare dată când mă apropii de un serial întins pe mai multe sezone, îmi place să sper că actorii au dezvoltat o relație bună și în afara platourilor de filmare și că, după ce practic au lucrat cot la cot timp de mai mulți ani, au ajuns să însemne ceva unii pentru alții.

    Nu cred că ai cum să te înțelegi la fel de bine cu toți colegii de muncă și e normal să existe afinități și antipatii, mai mult sau mai puțin recunoscute, dar în „Star Trek: The Next Generation” mi s-a părut că s-a format o astfel de legătură și, într-o oarecare măsură, urmărind panelul cu actorii din „Star Trek: Voyager”, cred că și ei sunt destul de conectați – sau, cel puțin, par a-și aminti cu drag de acest proiect comun. 🙂

    Cine dorește să revadă sau să vadă pentru prima oară „Star Trek: Voyager”, serialul este disponibil în prezent pe Netflix, alături de celelalte serii ale familiei (mai puțin „Star Trek: Picard”, care poate fi văzut pe Amazon Prime).