În căutare de recomandări pentru cărți mystery & thriller? Crime Scene Press este editura spre care puteți să vă îndreptați cu încredere!

Cărți Crime Scene Press

Cărți mystery & thriller de la Crime Scene Press

În luna ianuarie, am citit trei cărți din zona mystery & thriller, toate apărute la editura Crime Scene Press. „Cum, doar trei cărți ai citit în 31 de zile?” În realitate, pe acestea despre care vreau să vă spun acum câteva cuvinte le-am citit în weekend-uri. De luni până vineri am citit la alte două, dar nu le-am terminat.

Ambele sunt în format mare, 24 x 16 cm, una are 800 și ceva de pagini, iar cealaltă doar 400 și ceva, dar e în engleză, deci merge puțin mai încet lectura. În plus, știți cum e: viața e o serie lungă de evenimente care te împiedică să-ți citești cartea. 🙂

Fără prea multă vorbă, haideți să vedem care e situația cu cele trei terminate de la Crime Scene Press.

Richard Osman – „Clubul Crimelor de Joi”

Tradus în 37 de țări. Declarat romanul cu cele mai multe exemplare vândute în Marea Britanie. Numărul 1 în topul bestseller-urilor realizat de Sunday Times. Doamnelor și domnilor, „Clubul Crimelor de Joi”! Romanul lui Richard Osman este una dintre acele cărți care nu doar că te cuceresc prin subiect, dar care știu să te și țină în priză. În plus, cartea e scrisă cu așa o duioșie, combinată cu un așa umor, strecurat prin toate straturile, încât ajungi să o adori.

Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron sunt patru pensionari care locuiesc într-un, să-i spunem, sat de lux pentru bătrâni. Fiecare are apartamentul lui, în care locuiește singur sau cu un membru al familiei. În complex au sală de activități, bibliotecă, bazin de înot, alte facilități, dar și o capelă și un cimitir. Și au și Clubul Crimelor de Joi, din care fac parte ei patru. În fiecare joi, atunci când încearcă să dezlege cazuri vechi de crime nerezolvate.

Când unul dintre dezvoltatorii complexului, un individ destul de dubios, este ucis, cei patru încep să investigheze crima. Fiecare dintre ei și-a păstrat legături cu fosta profesie (spioană, asistentă medicală, psihiatru, lider de sindicat), așa că nu le e greu să adune informații secrete sau să manipuleze sursele pentru a afla ce își doresc. Când al doilea dezvoltator, care voia să sape cimitirul și să mute sicriele în altă parte, își pierde și el viața, lucrurile deja se complică.

Cine este criminalul? Sau sunt doi criminali? De ce preotul din sat nu dorește ca cimitirul să fie mutat? Cine are de câștigat de pe urma morții celor doi? Multe întrebări fără răspuns, dar bătrâneii din Clubul Crimelor de Joi sar în ajutorul poliției pentru a ajunge la adevăr. Chiar dacă adevărul îi poate duce acolo unde nu vor neapărat să ajungă.

Boileau-Narcejac – „Cea care nu mai era”

Vă întrebați de ce arată așa numele autorului? Pentru că de fapt sunt doi. Pierre Boileau și Thomas Narcejac au format, începând din 1948, un duo literar care a scris numeroase romane polițiste și de aventuri. Unele cărți le-au fost ecranizate, cum s-a întâmplat și cu cea de față. Filmul „Les Diaboliques” (1955), regizat de Georges Clouzot, este inspirat după romanul „Cea care nu mai era”. (Nu respectă ideea cărții decât parțial, totuși).

Fernand Ravinel, un reprezentant de vânzări cu nimic ieșit din comun, are o soție aparent blândă și la locul ei, Mireille, și o amantă aprigă cu o alură masculină, Lucienne. Aflăm din start că Fernand și Lucienne plănuiesc s-o ucidă pe Mireille și să colecteze apoi banii de pe asigurarea ei de viață. Fernand o adoarme cu un somnifer puternic oferit de Lucienne, care era medic, și o cară în cadă. Apoi amanta rămâne cu ea în baie și lasă apa să curgă, pentru ca totul să pară o sinucidere.

Fernand e răvășit de situație și începe să nu mai poată gândi și acționa corect. După ce transportă cadavrul și îl aruncă pe marginea pârâului de lângă casa familiei Ravinel, ar trebui doar să aștepte câteva zile, apoi să anunțe dispariția soției la poliție. Însă cadavrul dispare fără urmă a doua zi. Iar soțul criminal și răscolit de fapta comisă primește o scrisoare de la soția moartă, cum că e plecată din oraș. Și că revine în câteva zile! A înviat Mireille? Nu a murit niciodată? Atunci, el și amanta pe cine au ucis?

Romanul „Cea care nu mai era”, deși are doar puțin peste 160 de pagini, este o bijuterie a literaturii polițiste. Are mister, ritm alert care nu te lasă să te plictisești, profunzime și un personaj principal frumos construit. Este fascinant de urmărit chinul lui Ravinel cel bântuit de crimă, sfâșiat de trăiri haotice și de căderi în supranatural.

Chiar dacă începi să bănuiești adevărul și simți că poți clarifica povestea, finalul nu te lămurește. Pare că până la un punct ai avut dreptate. Dar poate că adevăratul câștigător este altul, nu cel bănuit inițial. O carte pe care v-o recomand cu drag, convinsă că n-o să vă pară rău de lectură.

Ragnar Jónasson – „Negură”

A treia dintre cele trei cărți recomandate pe acest final de lună este „Negură” de Ragnar Jónasson. Poate vă mai amintiți de detectivul Ari Thór Arason, pe care l-am cunoscut în romanul „Orb în zăpadă”, prima carte a seriei „Dark Iceland”. L-am reîntâlnit în romanul „Orb în noapte”, a cincea parte a seriei, iar acum din nou în „Negură”, a doua parte.

Așadar, acțiunea cărții vine după cea din „Orb în zăpadă”. Dacă atunci bietul Ari Thór se luptase nu doar cu criminalii, ci și cu noua lui viață și cu strașnica iarnă din nordul Islandei, acum, cel puțin, în micul orășel în care se obișnuiește tot mai mult cu munca de polițist, e vară. 🙂 Liniște, însă, nu este. Muncitorii construiesc de zor la tunelul care va uni Siglufjörður cu alte orașe. Iar unul dintre șefii de construcții este găsit mort într-un orășel vecin, Skagafjörður. Mai exact, desfigurat în urma contactului cu o scândură în care se afla un cui.

Cine să-l fi ucis? Vreunul dintre muncitorii din echipă? Medicul rămas fără licență în urma unor cazuri de malpraxis, pentru care victima construia o casă? Vreun dușman din trecut? Și de ce? În definitiv, era un cetățean care părea responsabil, ba mai era implicat și în opere de caritate. Sau, de fapt, nu era chiar îngerul care credeau unii că este?

Pe urmele adevărului sunt mai multe grupări. Ari Thór și șeful lui, din partea poliției Siglufjörður, Helga și colegii ei de la poliția din Skagafjörður, precum și o tânără ziaristă din Reykjavík. Reflectoarele stau mai mult pe Ari Thór și pe tânăra ziaristă, care, deși nu știu unul de altul, au aceleași probleme. Ambii caută criminalul și ambii se caută pe sine, luptând cu demonii din viața personală.

Sigur că romanul „Negură” poate fi citit și ca atare, dar, dacă vreți să înțelegeți mai multe despre tabloul vieții personajului principal, de unde vine, cine a devenit și cum, vă recomand să citiți mai întâi „Orb în zăpadă”.

Toate aceste super cărți polițiste, cu mistere, crime și aventuri grandioase pot fi găsite pe site-ul editurii Crime Scene Press. Alături de alte și alte titluri la fel de captivante, ale unor autori consacrați sau la început de carieră.