„Femicid” – Pascal Engman

Vă este familiar termenul „incel”? Despre acest tip de personaj este vorba în romanul „Femicid” de Pascal Engman, un tânăr autor suedez de romane de suspans.

Femicid

Ca să lămurim termenii, un incel este un bărbat incapabil să dezvolte relații normale cu femeile, deși și-ar dori; de aceea devine misogin, mizantrop și chiar rasist, pe lângă faptul că începe să-i deteste și pe bărbații care reușesc să aibă ceea ce el își dorește în zadar. Concret, incel vine de la „involuntary celibacy”, adică celibat involuntar. Acești inceli operează într-o comunitate online, însă uneori declanșează acțiuni agresive în mediul offline.

Romanul „Femicid”, apărut în luna mai a acestui an la Editura Crime Scene Press, tratează această temă a bărbatului pe care toate femeile îl ocolesc, pe care unii bărbați îl iau peste picior și pe care toată lumea, în general, îl privește ca pe un ciudat cu potențial periculos. Cu cât un astfel de individ este mai respins de cei în mijlocul cărora vrea să se integreze, cu atât acesta adună în el mai multă ură față de omenire și planuri (urmate de acțiuni concrete) de răzbunare.

„Femicid”: inceli, crime și vieți tulburate pentru totdeauna

Romanul lui Pascal Engman pornește de la două crime care au loc în Stockholm și care par rezolvate din start: două tinere sunt ucise, iar principalii suspecți sunt unii dintre cunoscuții lor. În primul caz, femeia pare a fi ucisă de fostul ei iubit, un pușcăriaș eliberat în permisie fix în noaptea crimei; în al doilea caz, femeia pare a-și fi găsit sfârșitul în urma unei altercații cu amantul, un star de televiziune. Însă inspectorul de poliție Vanessa Frank simte că totul este mult prea evident ca să fie și adevărat.

Împreună cu partenerul ei de muncă, Vanessa adună indicii și chestionează martori, în timp ce încearcă să își deslușească sentimentele pentru Nicolas Paredes, un fost soldat cu un trecut încâlcit, cu care lucrase într-un caz periculos. La rândul lui, Nicolas încearcă să-și pună viața pe un făgaș bun, în timp ce devine un pion important în cazurile de crimă anchetate de Vanessa. Și Jasmina, o tânără jurnalistă de la cel mai de succes tabloid din oraș, face săpături în legătură cu crimele, mai ales că, la rândul ei, a fost o altfel de victimă a bărbaților.

Pe lângă investigatori, pătrundem și în mintea unui incel, ascultându-i frustrările și fiind martori la planurile lui malefice. Omul (despre care aflăm nu doar că este urât fizic, dar și că miroase neplăcut, se poartă nefiresc cu toate femeile pe care le întâlnește, de la care are așteptări nerealiste și pe care le hărțuiește online și offline) are și un complice, dar cine este acesta? Aflăm că împreună pun la cale o lovitură spectaculoasă, dar cine este ținta? Femeile, bărbații, toată lumea?

Femeile îl urau. Bărbații își băteau joc de el. Îi era interzis ceea ce toată lumea primea fără efort.
Dragoste.
Contact fizic.
Era o fantomă pe care n-o vedea nimeni, cu care nimeni nu voia să aibă de-a face.

Mi-a plăcut romanul „Femicid” încă de la copertă. Vedeți cum cuvântul Femicid, care înseamnă uciderea persoanelor de sex feminin, este plasat ingenios în mijlocul semnului internațional pentru genul feminin, care conține și o cruce, ceea ce subliniază cumva ideea de moarte și de înhumare în tradiția creștină.

Am apreciat cartea nu pentru subiectul tenebros, ci pentru forța autorului de a pătrunde în acest fenomen de amploare, în mintea bolnavă a acestor inceli, în istoricul personal și în consecințele tragice ale încercărilor eșuate ale acestora de a se conecta cu omenirea. Și pentru felul în care a construit personajele pozitive și le-a aruncat în mijlocul unor aventuri pline de dramatism, din care ies traumatizate, întărite sau nu mai ies decât pe lumea cealaltă.

Citești și te înfurii, apoi te întrebi de ce există așa grozăvii pe lume și dacă se poate găsi vreun remediu pentru a-i „repara” pe acești indivizi defecți. Și, mai ales, ca femeie te întrebi cum te poți cu adevărat proteja de la a nu intra niciodată în vizorul unui astfel de individ cum sunt incelii din roman și cei citați la începutul fiecărui capitol – despre care bănuiesc că sunt reali și că autorul le-a găsit declarațiile pe internet. De exemplu:

Nu consider că femeile sunt oameni. Nu sunt – sau nu ar trebui să fie – decât slugi pentru bărbați. Să gătească, să curețe, să-și desfacă picioarele când li se zice.

Romanul „Femicid” de Pascal Engman poate fi găsit pe site-ul editurii Crime Scene Press, la preț redus.

Share