„Confesiunile unei suspecte de crimă” – James Patterson

Dacă sunteți în căutare de cărți noi pentru adolescenți și alți tineri – deși s-ar putea să le placă și părinților -, „Confesiunile unei suspecte de crimă” de James Patterson și Maxine Paetro este o alegere de luat în calcul.

Confesiunile unei suspecte de crimă

James Patterson este un autor de thrillere extrem de prolific, cu sute de milioane de exemplare vândute în toată lumea. A scris cărți de ficțiune pentru adulți, adolescenți și copii, precum și cărți de non-ficțiune, atât singur, cât și împreună cu alți autori. „Confesiunile unei suspecte de crimă”, una dintre cele mai noi cărți din colecția Beletristică a Editurii Meteor Press, este scrisă împreună cu autoarea Maxine Paetro.

Sunt sigură că volumul este o super lectură pentru adolescenți, dar vreau să vă spun că, deși am o vârstă la care le pot fi mamă acelor tineri, mi-a plăcut și mie neașteptat de mult. „Confesiunile unei suspecte de crimă” este nu doar un thriller care te ține cu sufletul la gură și te duce cu mintea în tot felul de direcții în timp ce încerci să găsești criminalul și să dezlegi restul misterelor, ci și o lectură foarte proaspătă și aerisită.

„Confesiunile unei suspecte de crimă” sau ale unei criminale veritabile?

Aceasta este întrebarea care ți se aprinde în cap după primele pagini de lectură ale acestei cărți noi de la Meteor Press. Povestea este spusă din perspectiva tinerei Tandoori Angel, de 16 ani, ai cărei părinți inteligenți, bogați și excentrici sunt găsiți morți în miez de noapte în propriul dormitor. Iar moartea nu pare nicidecum naturală. Tandy și cei doi frați mai mici nu au auzit niciun zgomot, trezindu-se doar când poliția a oprit în fața clădirii de apartamente scumpe și a sunat la interfonul lor.

Cum clădirea are portar, liftul poate fi folosit doar de rezidenți, nicio intrare nu pare forțată, nimic nu a fost furat și nimeni altcineva nu mai este în apartament în afară de cei care locuiesc acolo (cei trei copii, secretara mamei și cei doi părinți decedați în condiții neclare), polițiștii îi suspectează din prima pe copii. Mai precis pe Tandy, care este o adolescentă deosebită, în sensul că nu manifestă niciun fel de emoție în fața morții părinților. Sau în general.

Mai grav este că, după plecarea temporară a polițiștilor, Tandy se plasează ea însăși pe lista de suspecți, având în vedere faptul că nu-și amintește anumite situații din trecut, în care oamenii spun că a fost implicată. Dacă acum și-a ucis părinții și nu are nicio amintire despre acest lucru? Dorința ei de a deveni detectiv are acum pentru prima dată ocazia de a se manifesta: Tandy începe să caute dovezi despre moartea părinților, investigându-și frații, pe secretara mamei, ba chiar și vecinii și, desigur, pe ea însăși.

Ancheta fetei, care o pune în umbră pe cea a poliției, scoate la iveală tot felul de secrete pe care familia le avea. Printre acestea, și motivul halucinant pentru care ea și frații ei, inclusiv fratele cel mare, care nu mai locuia împreună cu ei, aveau acele puteri neobișnuite de care vorbea toată lumea. Acum, că părinții nu mai sunt și viețile li se schimbă de la o zi la alta, copiii Angel trebuie să facă față nu doar faptului că poliția este cu ochii pe ei, căutând dovezi pentru a-i aresta, ci și șocurilor despre cine sunt ei (și cine le-au fost părinții) cu adevărat.

O carte despre părinți bizari și copii asemenea

Să fi fost tata un geniu vizionar cu motivații extrem de morale și un intelect superior? Sau un capitalist grosolan care-și exploatase copiii în goana lui după profit?

Fusese curajos sau nerușinat?

Mi se părea că știu răspunsul.

Tata fusese amândouă.

De ce mi-a plăcut așa de mult romanul „Confesiunile unei suspecte de crimă”? Pentru ideea în jurul căruia este construit, pentru felul în care se desfășoară acțiunea, pentru prsonajele așa de frumos reprezentate și pentru tinerețea și inocența vocii care spune povestea. Cum să rezum ideea acest roman? Aș spune că este despre părinții care vor tot ce e mai bun pentru copiii lor, pentru ca aceștia să învețe cât mai curând să se descurce singuri în viață și să exceleze pe cât mai multe fronturi, dar mijloacele prin care fac acest lucru… hm. 🙂

Cât de nobil este scopul unor astfel de părinți, până la urmă? Faptul că le mărești copiilor performanțele prin mijloace nenaturale, de care ei nu știu, este ceva normal? Faptul că îi pedepsești cu câte o Ditamai Scatoalca (la figurat, nu prin atac fizic) atunci când nu se ridică la nivelul pretențiilor le folosește? Sau faptul că îi răsplătești cu Grande Gongo când excelează? Ori faptul că nu le spui și nu le arăți niciodată că îi iubești?

Este ceva ce nu mi-a plăcut la roman? Faptul că a lăsat câteva întrebări fără răspuns. Nu erau de importanță majoră pentru deznodământ, dar ar fi meritat deslușite și acele nelămuriri. Sau cel puțin așa a fost percepția mea. Se simte oarecum nevoia de o continuare. Oricum, asta n-a știrbit din părerea generală despre această carte pentru adolescenți. Este un roman captivant și, în plus, tinerii chiar pot trage învățăminte din ea, pe ici, pe colo.

Părinți morți pe neașteptate în miez de noapte. Copii ciudați care sunt primii suspecți ai poliției. Un unchi nesuferit care pare că așteaptă să pună mâna pe bunurile familiei. O secretară care este în realitate mult mai mult decât atât. O sculptură în sufragerie, care înfățișează un bărbat privind un televizor care nu se oprește niciodată. O ușă secretă în apartament. Cine este criminalul? Sau este un complot colectiv? Ce ascundeau victimele? Sunt ele adevăratele victime?

Rămâne să aflați după ce citiți „Confesiunile unei suspecte de crimă”, de James Patterson și Maxine Paetro. 🙂 Volumul se găsește pe librarul.ro, cu o mică reducere.

Share