„Himere” – Teodora Matei

Ați citit romanul „Himere” de Teodora Matei? Dacă nu, iată de ce merită să-l citiți și să-l și faceți cadou, că tot vin Sărbătorile.

Himere

Teodora Matei este o prolifică scriitoare de pe meleagurile autohtone, autoare atât a unor romane individuale („Stpânul castelului”, „Tot timpul din lume” etc.), cât și a unor romane „la patru mâini” împreună cu Lucian Dragoș Bogdan, dintre care preferatul meu este „Un străin în regatul Assert”. De asemenea, numele Teodorei a mai apărut și în volume colective, cum ar fi „Domino”, „Gastro NOIR” sau „Sub apa dragonului strâmb”.

Romanul „Himere”, inclus în colecția Thriller & Mystery de la Editura Tritonic, este, concret, o carte polițistă care o să vă stârnească în așa măsură curiozitatea încât n-o s-o mai lăsați din mână odată ce vă apucați s-o citiți. După cum scrie pe coperta 1, este vorba despre un nou roman din seria „Cazurile și necazurile comisarului Anton Iordan”. În seria cu pricina au mai apărut volumele „Afaceri de familie”, „Lumânări vii” și „În mintea comisarului”.

Nu am citit celelalte cărți ale seriei, așa că în „Himere” am fost la prima întâlnire cu Anton Iordan, comisar la Poliția sectorului 2 din Capitală. Și cu partenerul acestuia, inspectorul principal Sorin Matache. Acțiunea se petrece în lunile iulie și august ale anului 2021 și îi „aleargă” pe cei doi nu doar prin București, ci și prin alte câteva orașe din țară pentru a rezolva o serie de crime și tentative de crimă bizare.

De ce bizare? Pentru că niște bărbați de 45-50 de ani fie sunt uciși pe stradă, fie sunt cât pe-aci să fie uciși de niște persoane necunoscute, care le injectează o substanță neidentificată și le provoacă un atac de cord. Pentru că, în general, crimele sunt comise de cineva apropiat victimei, polițiștii bănuiesc că soțiile sunt cumva implicate, însă toate au alibiuri pentru momentele atacurilor. Ce mai au în comun femeile sunt niște inele cu pietre sferice, de diferite culori și pasiunea pentru romane de dragoste scrise de autori români. 😊

Cine este mintea diabolică din spatele crimelor? Cine sunt criminalii? De ce au fost atacați acești bărbați? Care este povestea inelelor? O să aflați când veți citi acest super roman polițist!

Ce mi-a plăcut și ce nu la romanul „Himere” de Teodora Matei?

În afară de vreo două inadvertențe – cum ar fi aceea că un personaj își toarnă whisky în pahar, după care soarbe din coniac 🙂 – nu am ce să reproșez acestei cărți. Subiectul este interesant, scriitura consistentă, dialogurile vii, personajele bine portretizate, iar acțiunea te ține în priză necontenit. Adică tot ceea ce îți dorești de la un roman polițist. Deși m-am prins din timp cine era mintea diabolică, acest aspect n-a stricat cu nimic plăcerea lecturii, pentru că, pe măsură ce înaintam spre final, mă tot întrebam: Chiar așa să fie? Dar dacă autoarea vrea să mă păcălească? Doar mi s-a mai întâmplat! 😂

Mi-au plăcut tare mult cei doi polițiști, atât veteranul comisar Iordan (uns cu toate alifiile, pe care îl și bate gândul să iasă la pensie, dar parcă nici n-ar renunța la viața trepidantă de om al legii), cât și tânărul Matache (a cărui istețime profesională nu este egalată decât de curtoazia față de doamne, cărora știe mereu cum să le vorbească pentru a obține ce își dorește). În „Himere”, pe ambii îi urmărim în câmpul muncii, mânați de rezolvarea cazului extins la nivel național, conlucrând excelent, ajutați de polițiști competenți din țară, dar aruncăm o privire și în viețile lor personale, nu tocmai liniștite. Și mi-a mai plăcut tare mult și explicația himerelor, la care clar nu mă așteptam.

Așadar, dacă vă plac cărțile polițiste care vi se lipesc de degete, Teodora Matei este un maestru autohton al genului, și v-o recomand cu drag. Romanul „Himere” se găsește pe – dați un click – site-ul editurii Tritonic, alături de restul cărților ei. Lectură plăcută!

Share