Andrei Plesu, “unul dintre cei mai iubiti scriitori de la Humanitas”, dupa cum l-a numit Gabriel Liiceanu, a lansat volumul “Note, stari, zile” (un fel de jurnal care include perioada 1968-2009) si audiobook-ul “Minima moralia” pe 27 aprilie, la libraria Humanitas Kretzulescu.

In fata unei adunari numeroase, care a facut ca libraria Humanitas Kretzulescu sa para foarte mica, Andrei Plesu si-a lansat cartea si audiobook-ul avandu-i alaturi pe directorul Editurii Humanitas Gabriel Liiceanu si pe criticul literar Eugen Negrici.

Primul discurs i-a apartinut lui Gabriel Liiceanu, care a precizat ca autorul nu pare sa accepte ca volumul sau face parte din genul numit jurnal. “Eul” propriu este indepartat si se remarca o anumita pudoare si intimidate. Directorul Humanitas ne-a amintit cuvintele lui Constantin Noica, ce spunea ca metoda ideala de a-ti uita eul este “sa-l ineci in apele culturii”. Usor polemic, Gabriel Liiceanu a facut clar faptul ca nu este de acord cu teza sub care Andrei Plesu si-a pus “jurnalul”, pentru ca frumusetea unui jurnal sta in paradoxul pe care il inchide: cu cat autorul vorbeste mai mult despre eul lui, cu atat scrierea lui rezoneaza cu mai multi cititori - pentru ca in intimitatile pe care jurnalul le dezvaluie, oamenii isi recunosc propriile intimitati. Acest tip de scriere este, prin urmare, cea mai apropiata intalnire intre un autor si cititorii sai. Numai ca Andrei Plesu isi refuza aceasta “scufundare in eu”, spunand chiar in prefata cartii ca sa traiesti si sa te analizezi in acelasi timp este “un pagubos joc dublu”. Gabriel Liiceanu se afla in dezacord si cu aceasta afirmatie, pentru ca, a adaugat dumnealui, frumusetea fiecarei vieti consta in a apuca sa atingem varsta la care sa ne intalnim cu necunoscutul din noi: “Daca treci printr-o viata fara sa-ti dezlegi chipul asta al tau, fara sa-i descoperi enigma, cel putin dinspre filosofie cred ca viata cu pricina e putin ratata.”

Dar daca eul a fost indepartat, de ce a scris Andrei Plesu despre cei 40 de ani de existenta cuprinsi in volum, s-a intrebat Gabriel Liiceanu, precizand ca raspunsul vine tot de la autor: pentru a arata formarea permanenta a eului sau, de la 20 la 60 de ani, ca intr-un fel de jurnal al formarii vietii, pentru a arata ce a facut el cu propriul eu dat de natura, cum l-au marcat intalnirile cu cartile, cu muzeele si cu oamenii deosebiti. La final, ni s-au citit si cateva cugetari din carte, printre care si: “Daca s-ar institui un Premiu Nobel pentru ratare, romanii l-ar monopoliza pentru un secol” sau: “Orice nevasta inteligenta va invata cu timpul sa-si admire barbatul fara motiv.” :)

Criticul Eugen Negrici a comparat apoi Editura Humanitas cu un imperiu care pe 27 aprilie a expus publicului “diamantul coroanei” (cartea lui Andrei Plesu), in fata caruia spiritul critic se simte dezarmat. Autorul se arata interesat de destinul intelectual al tinerilor citiori, intentionand sa-i calauzeasca pe un traseu spiritual, oferindu-se pe sine ca studiu de caz. Totusi, criticul din Ramnicu Valcea a marturist ca nu e convins ca acestia vor putea sa urmeze drumul deschis de autor, pentru ca, pentru a putea urma pe cineva, trebuie sa-i vezi interiorul, sa-i vezi macar o slabiciune, ori literatura facuta de Plesu nu e una a slabiciunii. Autorul nu vrea ca lumea sa se recunoasca in scrierile lui, Eugen Negrici remarcand: “Andrei Plesu nu e dispus, nu e capabil sau nu are taria de a ne inlesni apropierea aratandu-si ranile.[…] Nu ni se comunica revelatii de alcov si nici macar de bucatarie.” Derapajele stilistice sau fragmentele neinteresante lipsesc din texte, chiar si din cele de tinerete, scrierea lui Andrei Plesu fiind exacta de la inceput pana la final.

Cand a venit si randul autorului sa vorbeasca, acesta ne-a marturisit ca in fiecare jurnal exista o falsitate care pe el il irita, aducandu-ne exemple concludente si pline de umor. Dar mai bine sa-l ascultam chiar pe Andrei Plesu vorbind despre aceste jurnale si prezentandu-si intr-o maniera joviala si destinsa volumul “Note, stari, zile”, pe care l-a catalogat drept “perfect inactual”, precum si audiobook-ul “Mimina moralia”:



Lansarea din 27 aprilie 2010 a reprezentat deschiderea seriei de evenimente care marcheaza cei 20 de ani de existenta a Editurii Humanitas.

“Cartea pericolelor pentru baieti” de Conn & Hal Iggulden s-a lansat pe 27 martie la Carturesti, intr-o atmosfera deosebita, de joc si cunoastere.

Editura Vellant i-a invitat la aceasta lansare pe toti baietii “intre 8 si 80 de ani”, pentru a lua parte la ateliere in aer liber si la concursuri. Nu aveai cum sa ratezi evenimentul, pentru ca gardul de la Carturesti era plin cu sageti rosii care indicau locul de desfasurare, iar aleea spre terasa era strajuita de panouri pe care fusesera lipite pagini din “Cartea pericolelor pentru baieti” (capitole precum: “Cum sa faci un coif, o barcuta si o bomba din hartie”, “Cel mai tare avion din hartie” sau “Codul Morse”).


Astfel, gradina Verona s-a umplut de copii si parinti care au aflat cum se ridica un cort, cum poti sa faci focul, cum se construiesc avioanele din hartie si multe altele. Desi evenimentul era pentru “baieti”, nu au lipsit nici prezentele feminine de diferite varste, care au participat la ateliere sau au jucat sotronul.









Cartea poate fi comandata de aici.

Pe 15 ianuarie 2010 s-au implinit 160 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu, drept pentru care diverse persoane sau institutii au pus la cale evenimente care au evocat intr-un fel sau altul personalitatea marelui om de cultura roman. Un astfel de eveniment a fost si lansarea volumului “Eminescu si India” de Amita Bhose, o lucrare de referinta pentru intelegerea in profunzime a relatiei pe care acesta a avut-o cu spatiul indian.

Cartea Amitei Bhose s-a lansat pe 13 ianuarie la Muzeul Literaturii Romane, unde trei doamne au vorbit cu admiratie atat despre Amita Bhose, autoarea volumului care a constituit, la origine, teza dumneai de doctorat cat si despre viata si activitatea lui Mihai Eminescu.

Carmen Musat Coman, directorul Editurii Cununi de stele, la care a aparut “Eminescu si India”, si in acelasi timp fosta studenta a Amitei Bhose, a vorbit cu emotie despre “Didi”, care, dupa ce a vazut Romania pentru prima data in 1959, s-a indragostit de cultura romana si mai ales de Eminescu si a decis ca poetul nostru merita sa fie facut cunoscut si in India. Si asa, dupa ce a invatat la perfectie limba romana, Amita Bhose (care de altfel, s-a si stabilit in Romania in 1971, lasand in urma familia si o stare materiala excelenta, si ducand aici o viata modesta) a demarat traducerile operei eminesciene in bengali. Pentru ca era o deschizatoare de drumuri, “sora mai mare a lui Eminescu” a intampinat dificultati in demersul ei, pentru ca nu avea pe nimeni care sa stie si romana si bengali si cu care sa se sfatuiasca, dar, dupa 10 ani, munca ei a ajuns la un final.
Dar Amita Bhose nu s-a ocupat doar de Eminescu, ci a predat la Universitatea din Bucuresti cursuri practice de sanscrita si bengali si cursuri teoretice de civilizatie si estetica Indiana si, impreuna cu studentii sai (pe care, de altfel, ii trata ca pe niste prieteni) a redactat de mana un curs, un dictionar si un manual de bengali.

Directorul Bibliotecii “Ioan Slavici”, Lelia Radulescu, ne-a marturisit ca nu a cunoscut-o direct pe Amita Bhose, dar s-a apropiat spiritual de cartile ei, si a vorbit despre Eminescu, privit din perspectiva celui care a reusit sa schimbe viata nu numai a Amitei Bhose, ci si a altor persoane care au luat contact cu opera acestuia, printre care si un profesor brazilian. De asemenea, doamna Radulescu a facut o trecere in revista a studiilor eminesciene de la Viena si Berlin, studii hotaratoare pentru formatia lui intelectuala si care l-au apropiat de filosofia indiana. Amita Bhose a aflat in urma cercetarilor ca Eminescu a studiat intr-adevar limba sanscrita (care i se parea un mister asemanator cabalei) si a afirmat apoi ca el este “singurul poet european care a facut India nemuritoare in tara sa”.

Elena Andronache, fosta studenta si colaboratoare a Amitei Bhose, a vorbit despre Mihai Eminescu cel ale carui poezii au constituit pentru cei din Transnistria, Basarabia, Herta sau Bucovina simboluri ale luptei anti-sovietice si al carui chip, surprins in fotografii, sta sub forma de icoana pe peretii multor case taranesti, incadrat in stergare, ca si cum Eminescu ar fi un membru al familiei lor. Mihai Eminescu nu a fost doar “poetul romantic alcoolic rapus de sifilis”, asa cum a fost catalogat de oficialii culturali romani, ci, de sub aceasta aparenta, iese la iveala ganditorul crestin si patriotul profund, aparator al unitatii tuturor romanilor, gazetarul, traducatorul, analistul politic si economic si creatorul limbii romane moderne. Eminescu a contribuit la existenta statului roman, “chiar si asa ciopartit cum exista el astazi”, a mai adaugat Elena Andronache. Pentru ca articolele sale prin care critica regimul politic erau mult prea virulente, Eminescu a fost inchis intr-un sanatoriu, fapt care echivala cu moartea civila. Disparitia lui fizica, in 1889, a fost privita apoi ca un fel de sacrificiu. Nu sifilisul a fost ceea ce l-a rapus, ci o piatra aruncata in cap de un pacient al sanatoriului, institutie in care oricum Eminescu fusese suspus unor “tratamente” care l-au intoxicat si i-au grabit moartea, a mai spus doamna Andronache.
Eminescu si Amita Bhose au fost legati de dragostea pentru tot ce este romanesc, pentru ca “Didi” nu l-a iubit doar pe Eminescu, ci tara in sine si adevarata esenta a romanilor (nu Romania lui Ceausescu), venind sa traiasca aici de bunavoie chiar in cumplita perioada comunista a Romaniei si suportand diverse sicane din partea autoritatilor.

Pentru mai multe detalii despre Amita Bhose, puteti accesa site-ul http://amitabhose.net, pus la punct de Carmen Musat Coman si Elena Andronache. Cartea “Eminescu si India” poate fi cumparata de pe site-ul Editurii Cununi de stele (editura creata special pentru a publica scrierile Amitei Bhose).

Cum a ajuns Amita Bhose sa il cunoasca pe Mihai Eminescu si cum a decis sa il traduca in bengali aflati din clipul de mai jos. :)

Targul International de carte Gaudeamus 2009 s-a desfasurat in perioada 25-29 noiembrie in Pavilionul Central Romexpo si a adunat multimi de iubitori ai cartilor, fie ei cititori, autori, editori, actori, jurnalisti sau politicieni.

Daca in primele doua zile afluxul de vizitatori a fost relativ redus, incepand de vineri, Pavilionul Central al Romexpo s-a aglomerat foarte mult, semn ca nici posibilitatea contactarii virusului nou nu i-a speriat prea tare pe cititori si nici criza financiara prezenta in continuare nu i-a impiedicat sa plece de la targ cu sacosele pline de carti.

Multe au fost “vedetele” tiparite ale acestui targ si dintre ele putem enumera volumele “Gargui” de Andrew Davidson (All), “Amintiri si povesti mai deocheate” de Neagu Djuvara (Humanitas) sau “Incertitudine. Gandire strategica si relatii internationale in secolul XXI” de George Cristian Maior (Rao), precum si cartile celor doua realizatoare tv Iuliana Marciuc si Andreea Marin - “Iuliana Marciuc in Miezul Zilei” (Meteor Press) si “Pretuieste viata” (Tritonic). Lansarile acestor volume, precum si sedintele de autografe ai caror protagonisti au fost Salman Rushdie, Nicolae Manolescu (aniversat de Paralela 45 la cei 70 de ani impliniti pe 27 noiembrie), Margareta Paslaru sau Mihaela Radulescu au adunat la standurile editurilor respective mult mai multe persoane decat incapeau in mod normal, cauzand adevarate blocaje de trafic.

Cu toate ca majoritatea vizitatorilor de la targ s-au invartit in general in zona parterului, unde se aflau standurile editurilor mai mari, cei care au dispus de timp si au fost curiosi sa vada ce au de oferit si editurile mai mici sau de nisa au vizitat si etajele superioare. Carti de beletristica, politica, filosofie, spiritualitate, biografii, volume motivationale, carti pentru copii, audiobook-uri, harti si multe alte produse pentru gusturi diverse s-au regasit la targul organizat de Radio Romania.

Aici gasiti poze facute de noi la Gaudemus 2009, iar mai jos aveti discursul lui Nicolae Manolescu de la prezentarea volumului “Manolescu 70” si discursul lui Radu Paraschivescu - lansarea volumului “Dintre sute de clisee. Aschii dintr-o limba tare”.