Piesa “A douasprezecea noapte”, de William Shakespeare, prezentata de Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, s-a jucat pe 12 aprilie la Sala Izvor a Teatrului Bulandra.

Din distributia spectacolului regizat de Mihai Constantin au facut parte, printre altii, Nicoleta Hancu, Thomas Ciocsirescu si Mihai Muntenita.

Ii multumim pentru poze lui Alex Persunaru.

****************************************************************************

Sambata, 28 martie, am participat, alaturi de o sala plina de pasionati ai artelor martiale – si nu numai – la spectacolul Legenda unui imparat si a artei sale, care a avut loc la Centrul Cultural al Ministerului Administratiei şi Internelor, la ora 19:00.

Recunosc ca acest domeniu, al artelor martiale, nu imi este deloc familiar si ca am asteptat spectacolul cu o oarecare indoiala. Dar la final, scepticismul mi-a fost demontat: am plecat de acolo cu admiratie si respect pentru cei pasionati de aceasta forma de arta.

Cu o pasiune si daruire totala, dar si cu o inventivitate debordanta, artistii au reusit sa transforme miscari, care pentru un necunoscator ar fi putut deveni periculos de anoste, intr-un adevarat spectacol de culori, lumini si umbre.


Organizarea a fost la inaltime. Fiecare scaun avea atasat programul, un formular de feedback si flyere care prezentau cursurile celor de la wudangshu.com. Punctualitatea a fost, de asemenea, un punct forte al organizatorilor: spectacolul a inceput la ora anuntata si s-a incadrat perfect in intervalul de timp acordat. Am apreciat si existenta prezentatoarei care, cu vocea ei calda, plina de inflexiuni, a reprezentat pentru mine, neinitiata in ale culturii chineze, un mare ajutor. Fara un narator care sa explice cu lux de amanunte fiecare gest si fiecare miscare, mi-ar fi fost greu sa intru in atmosfera creata.


Spectacolul m-a captivat inca de la primele acorduri muzicale. Prin intermediul dansului, muzicii ambientale si kung fu-ului am fost introdusa intr-o lume legendara si misterioasa. Am cunoscut legenda Imparatului Galben, a carui domnie a fost un apogeu al infloririi spirituale si culturale in China. Am aflat semnificatiile dansului traditional chinezesc, am admirat maiestria manuirii armelor stravechi si am descoperit cele trei tipologii feminine care i s-au revelat Imparatului Galben in vis (Fata Pretioasa, Fata Imaculata si Fata Misterioasa). Am patruns, de asemenea, misterele cunoscutei arte martiale Taijiquan, renumita pentru efectele sale benefice asupra sanatatii si longevitatii practicantilor.


Inainte de a parasi sala, am depus formularul de feedback completat, fiind surprinsa intr-un mod placut de reprezentatie si promitandu-mi ca, pe viitor, sa incerc sa acord mai multa atentie culturii orientale.

In “European House” (”Casa Europeana - Prologul unui Hamlet fara cuvinte”) regizorul Alex Rigola ofera o viziune originala despre motivele care l-ar putea duce spre moarte pe un Hamlet contemporan.

Intrebarea “a fi sau a nu fi” pune in discutie constiinta pe care o au personajele despre faptul de a fi sau a nu fi in viata. Cu ajutorul muzicii, al dansului si al replicilor aproape inexistente, piesa ofera o imagine a traiului cotidian al mai multor indivizi, care aleg fie sa lase viata sa treaca pe langa ei, fie sa actioneze. Trista pe alocuri sau plina de umor in alte momente, actiunea te poate plictisi o perioada, pentru a te izbi si a te pune pe ganduri exact cand nu te astepti.

Ideea pe care o transmite cel mai puternic aceasta piesa este aceea ca toata clipele trebuie traite, pentru ca la un moment dat, nu se stie cand, ele vor fi pierdute pentru totdeauna. Intrebarea “De ce mor oamenii?” primeste un raspuns-lectie pentru multi: “Pentru a le aminti celor ramasi ce inseamna sa fii inca viu.”

Inspirata dupa piesa cu acelasi nume a tragicului grec Sofocle, “Antigona” lui Jean Anouilh, asa cum am vazut-o la Teatrul Nottara, desi pastreaza povestea initiala, se desfasoara intr-un cadru modern, replicile, decorurile si vestimentatia personajelor apartinand vremurilor noastre.

Actiunea piesei are loc dupa o lupta desfasurata in Theba, in care fratii Antigonei, Eteocle si Polynice si-au pierdut viata. Regele Thebei, Creon, a dat dispozitie ca Eteocle sa fie inmormantat cu toate onorurile, in timp ce trupul lui Polynice a fost lasat sa putrezeasca, deoarece acesta era considerat tradator. In acelasi timp, regele a promis ca persoana care va incerca sa il inmormanteze pe Polynice conform traditiei va fi trimisa la moarte. Antigona, desi foarte tanara si logodita cu un barbat pe care il iubea, a ales moartea: a ignorat legea data de rege si, pe ascuns, si-a inmormantat fratele. Creon a decis intial sa n-o ucida si a incercat sa ii explice ca fratii ei erau niste nesocotiti care au murit ucisi unul de mana altuia, ca ambii complotau impotriva cetatii si ca, dupa ce au murit, nici macar nu se stia care este unul si care este altul. Dar el, ca un rege puternic ce se afla, l-a inmormantat pe unul ca pe un erou, iar pe celalalt l-a lasat prada putrezirii, pentru a da exemplu locuitorilor Thebei ca asa se pedepseste tradarea. Desi Creon a vrut sa o crute pe tanara si a insistat ca totul face parte dintr-o strategie politica pentru care nu merita ca ea isi piarda viata, Antigona a refuzat orice favoare din partea lui, i-a spus ca se va duce din nou sa il acopere pe fratele ei cu pamant si ca nu are alta solutie decat sa o ucida, pentru ca ea refuza o viata in care sa se conformeze unui sistem politic - sau de alta natura - in care nu crede. In cele din urma, Antigona este condamnata la moarte si, odata cu ea, se sinucide si logodnicul sau Hemon, fiul regelui.

Maestrul Alexandru Repan este un Creon impunator, amestec de duritate, ipocrizie, zeflemea, blandete si umor. Tanara Gabriela Crisu este o Antigona navalnica, hotarata si de nezdruncinat in credintele sale, cu toate ca are si scurte momente de disperare. Desi tragedie, piesa lui Anouilh , care se vrea a fi o oglinda a evenimentelor din Franta aflata sub ocupatia nazista, are si pasaje de ironie si umor care nu raman neremarcate. In orice caz, este o piesa care merita vazuta.