Comments for 4arte

Comment on Snowy White, fost chitarist la Pink Floyd, in premiera in Romania by Quasimodo

Quasimodo — Mon, 08 Mar 2010 09:36:07 +0000

Snowy White nu a facut niciodata parte din Pink Floyd, indiferent de perioada la care se face referire. A fost folosit ca back-up player la albumul Animals si la concertul The Wall Live 1980, apoi a colaborat cu Roger Waters , dupa ce acesta pierduse orice drept de a utiliza numele Pink Floyd in favoarea celorlalti trei (Gilmor, Mason, Wright)- dupa despartirea din 1975, cand a imbratisat o cariera solo. Pink Floyd utilizau in concerte o intreaga trupa de instrumentisti si back-vocals, dar din grup nu au facut parte decat cei patru ( cu mici modificari : Syd Barrett ca membru fondator -1968 si Bob Klose foarte putin la inceput, in 1966).

Comment on “Ticalosi fara glorie” - drama umoristica sau comedie sangeroasa by "The Hurt Locker", cel mai bun film la Oscar 2010 | 4arte

"The Hurt Locker", cel mai bun film la Oscar 2010 | 4arte — Mon, 08 Mar 2010 06:59:58 +0000

[...] care si-a adjudecat un Oscar pentru rol secundar masculin, pentru prestatia absolut minunata din “Inglourious Basterds”. Austriacul a fost atat de bun incat nu cred ca greseau daca ii dadeau un Oscar dublu pentru acesta [...]

Comment on “The Hurt Locker”, in drum spre Oscar by "The Hurt Locker", cel mai bun film la Oscar 2010 | 4arte

"The Hurt Locker", cel mai bun film la Oscar 2010 | 4arte — Mon, 08 Mar 2010 06:56:55 +0000

[...] multe emotii si multe premii - unele prevazute, altele ceva mai surprinzatoare. Lupta dintre “The Hurt Locker” si “Avatar” a fost castigata net de prima pelicula, cu 6-3, care a obtinut, printre [...]

Comment on Despre “100 de zile” de infern by Lansari Tritonic la Salonul de carte, presa si muzica AMPLUS | 4arte

Lansari Tritonic la Salonul de carte, presa si muzica AMPLUS | 4arte — Thu, 04 Mar 2010 14:58:29 +0000

[...] Guvernul, isi da seama ca e singura care ii poate tine in viata. Asta daca nu e deja prea tarziu. “100 de zile” este un roman al Moldovei ultimilor ani, ani cu victorii si infrangeri, cu bucurie si deznadejde, [...]

Comment on Indicii anatomice - Oana Stoica Mujea by Lansari Tritonic la Salonul de carte, presa si muzica AMPLUS | 4arte

Lansari Tritonic la Salonul de carte, presa si muzica AMPLUS | 4arte — Thu, 04 Mar 2010 14:57:43 +0000

[...] vaduvei negre” este o carte a carei actiune se petrece la un an dupa actiunea din “Indicii anatomice”, primul roman politist al Oanei Stoica Mujea. Cand Iolanda Stireanu este anuntata ca doi dintre [...]

Comment on Folk Maraton, o prima editie reusita by Al doilea an de Folk Maraton la Sala Palatului | 4arte

Al doilea an de Folk Maraton la Sala Palatului | 4arte — Thu, 04 Mar 2010 14:41:54 +0000

[...] succesul primei editii de Folk Maraton, Agentia Vreau Bilet organizeaza, la mai putin de un an, cea de-a doua editie, care [...]

Comment on Concert Chris Norman: emotia rockului soft la Sala Palatului by Ten Years After au reinventat spiritul Woodstock-ului la Bucuresti | 4arte

Ten Years After au reinventat spiritul Woodstock-ului la Bucuresti | 4arte — Wed, 03 Mar 2010 14:53:31 +0000

[...] unul la fel de bine pus la punct ca orice alt eveniment Vreaubilet.ro (concertele Tudor Gheorghe, Chris Norman etc.): sunet excelent si punctualitate sa iti poti regla ceasul. Tot ce pot sa sper e ca acest [...]

Comment on Tudor Gheorghe, intre negura politicii si lumina sarbatorilor by Ten Years After au reinventat spiritul Woodstock-ului la Bucuresti | 4arte

Ten Years After au reinventat spiritul Woodstock-ului la Bucuresti | 4arte — Wed, 03 Mar 2010 14:52:34 +0000

[...] concertul a fost unul la fel de bine pus la punct ca orice alt eveniment Vreaubilet.ro (concertele Tudor Gheorghe, Chris Norman etc.): sunet excelent si punctualitate sa iti poti regla ceasul. Tot ce pot sa sper e [...]

Comment on Despre “100 de zile” de infern by Elias

Elias — Wed, 03 Mar 2010 13:01:44 +0000

Cititorul de mai sus mi-a luat aproape toate vorbele din gura cu privire la carte. Am comadat-o in urma cu 2 saptamani de la tritonic, sub acelasi impuls datorat mediatizarii agresive de care a avut parte autoarea (ceea ce nu e un lucru rau, dar din pacate nesustinut de valoarea aparitiei), fiind anuntat pe site-urile basarabene si romanesti ca este scrisa de o tanara si promitatoare jurnalista democrata, ca e despre Moldova ultimilor ani bla-bla-bla.
Nimic din toate acestea, eu care sunt basarabean va asigur ca este un fals tablou despre Moldova ultimilor ani. Cel putin foarte exagerat in ceea ce priveste atmosfera de teroare comunista permanenta. Nu e realist si nici placut cititorului mai pretentios felul in care se descriu oamenii, intamplarile, idealurile tinerilor. Dialogurile sunt la fel de exagerate (doar ca ideile sunt altele) cu cele din nuvelele si romanele publicate in URSS (in romana cu grafie chirilica) care faceau o propaganda bolsevica ridicola pentru mase. Si acolo, ca si in cartea Stelei Popa, chiaburii, intelectualii “cu doua fete”, legionarii etc. erau niste grasi burtosi, lacomi, subversivi, manipulatori, excroci, ipocriti, violatori etc. Iar omul simplu, de regula un taran rupt de foame si oropsit dar demn sau un muncitor onest, modest, cu mintea limpede si hotarat era slab, frumos, suferind, chinuit, persecutat de oameni rai, aserviti fostului regimului capitalist si exploatator. In final, toate cartile acestea de propaganda se incheiau apoteotic cu victoria celor exploatati si oropsiti (care aveau de regula un lider, un personaj principal care era Fat-Frumos sau Cosanzeana, depinde). Pentru ca ideile sa fie digerate mai usor, cititorul era invaluit cu o poveste de dragoste sau idila, la fel de trasa de par ca scenariul si fundalul politic. Am avut aceeasi senzatie de reactie negativa la propaganda (indiferent de sensul acesteia) si non-valoare artistica citind cele 100 de zile a Stelei Popa.
Nu stiu in ce redactii a lucrat autoarea, in ce grupuri s-a invartit, dar libertate era mult mai multa decat apare in roman. Omul simplu isi vedea de ale lui, jurnalistii scriau cam tot ce ii taia capul, singura problema era disproportia, revoltatoare pentru publicul tanar si vorbitor-cititor de romana, dintre rusa si romana in spatiul mediatic. Eram bombardati cu stiri, filme, reviste, carti in limba rusa. In rest, televiziunile si ziaristi scriau diverse, criticau sau laudau regimul, in functie de “mogulul” din spatele postului Tv, radio sau redactiei de ziar. Nu neg ca era cenzura, ca erau lichele, ca erau grupuri de interese politice s.a.m.d. Dar regimul Voronin nu era un regim autentic comunist in fond, era doar un regim corupt, rupt de tendintele istorice actuale vestice, si punct. Evenimentele din aprilie si schimbarile de dupa au reprezentat o speranta pentru tinerii cu vederi europene, unioniste si pro-romanesti, pentru toate generatiile care viseaza la o schimbare iar ea s-a produs in sfarsit, spre bucuria noastra, a celor care studiem in Romania si a celor care sunt emigrati au traiesc in saracie acasa. Dar asta nu da cartii autoritate literara reala, nici macar valoare sociala si politica de moment. De ce ? Pentru ca reteta dupa care e scris romanul este LA FEL de neplauzibila si fortata ca si literatura de propaganda bolsevica din anii 60-90. Faptul ca pledeaza pentru libertate si democratie in mod explicit nu este un argument al valorii. Mie imi produce reactii inverse, asemenea personaje si episoade, “construite” in laboratorul de inspiratie al unei autoare fara valoare a condeiului, cu gandire cliseistica, cu personaje ne-naturale, cu profile improbabile (Roberta este o aparitie de proportii pantagruelesti de la cap la coada, cu suferintele ei adanci, victimizarea continua si veleitatile de erou necunoscut care devine cunoscut, plus ce spunea Sebastian mai sus, mereu frumoasa, mereu suferinda, cu destin unic si glorios, mereu iubita pana la exasperarea cititorului, iar seful ei F. un vulgar-taran-nesimtit-aservit puterii comuniste - adica doi reprezentanti “rasturnati” ai luptei de clasa cu toate efectele colaterale), doritele picanterii romantice care se transforma in penibil sub un condei diletant, cele cateva zeci de expresii fixe si ticuri de condei: “rase cu pofta”, “piele fina”, “ochii ei cu gene lungi” (hi-hi), “maini moi”, “frumos - frumoase, frumos - frumoase” “conchise ea”, “puncta el” etc., adica cuvintele putine si sarace agaseaza, negasirea unor sinonime reflecta o limba romana foarte saraca, o imaginatie deficitara, un fond intelectual sau mai bine zis un bagaj cultural-literara al autoarei foarte fragil, departe de cea a autorilor moldoveni valorosi, ale caror carti pot concura oricand cu cele de calibru din literatura universala.
Concluzia mea este aproape aceeasi cu cea a celuilalt cititor: e mare pacat de subiect si raman cu speranta ca un autor talentat va sti sa il valorifice. De exemplu, carti placute, realiste, cu bagaj de cuvinte si expresii bogate, ne-propagandistice (adica propagandistice in sine prin stil si valoare) sunt, dupa parerea mea: S. Susai, Ultima casa din URSS, sau C. Cheianu - Sex&Perestroika . Partial, si cartile lui V. Ernu, desi eu personal nu-l consider foarte talentat ca scriitor. Acestia ma reprezinta ca tanar student basarabean, ma regasesc in ele, mi-au captat interesul si admiratia. Sunt carti care merita citite, raspund unor intrebari si ma regasesc in ele. Cartea Stelei Popa insa m-a dezamagit profund.

Comment on Despre “100 de zile” de infern by Sebastian

Sebastian — Wed, 03 Mar 2010 09:53:48 +0000

Multumesc si eu pentru gazduirea parerilor mele. Mai vin aici. Multa inspiratie in munca deosebita pe care o faceti!