Orice carte este o experienta personala. Insemnand ca nu conteaza numai ceea ce citesti, ci cum alegi sa citesti, sa traiesti si sa intelegi experienta respectiva. Orice carte are anumite butoane care, odata apasate, pot dezvalui o lume noua, de o frumusete entuziasmanta.
O astfel de carte este “Shogun”, epopeea japoneza scrisa de James Clavell. La o lectura superficiala, este o descriere alerta si mestesugita a aventurilor pilotului englez John Blackthorne in Japonia medievala de inceput de secol XVII. Avem toate elementele unui bestseller: corabii in lupta cu furtuna, poposirea pe tarmuri necunoscute, intalnirea europenilor cu japonezii (intai taranii de rand, apoi elita, samuraii), divergente religioase si politice, chiar si infiriparea unei povesti de dragoste.
Dar cititorul atent va descoperi, in curand, o analiza comparativa a doua civilizatii ce ofera o alternativa la faptele seci inregistrate de istorie. Va fi expus codul onoarei japoneze, bushido, dupa care isi traiau viata si isi pregateau intrarea in moarte samuraii japonezi. Ne este prezentata, astfel, o intreaga filosofie despre viata si moarte, despre onoare si datorie, despre intelepciune si rabdare, strategie militara si politica, specifica unei civilizatii inca atipice, chiar si in zilele noastre.
In contrapondere se afla civilizatia europeana, scuturata de fanatisme religioase si avida de putere politica, glorie si bogatii jefuite de la asa-numitele popoare barbare. Igiena precara, lipsa de rafinament “compensata” de spaimele religioase, ipocrizia si, mai presus de toate, vesnica alergatura dupa aur, toate acestea ii insufla cititorului nelinistea. Nelinistea unei victorii culturale castigate de civilizatia care, poate, nu o merita.
Intre aceste doua civilizatii se afla prins pilotul englez John Blackthorne, cunoscut sub numele de Anjin-san printre japonezi. Ceea ce aduce un plus de farmec cartii este faptul ca acest personaj a existat cu adevarat in istorie, ca si alte personaje-cheie din carte, precum shogun-ul Toranaga, care isi gasesc cu usurinta corespondentul istoric. Autorul imbina firul povestirii sale cu itele evenimentelor politice si militare documentate din istoria Japoniei, prezentand concepte autentice de filosofie si religie budista, ceremoniale si traditii.
Ar fi inutil de povestit saga lui Anjin-san intr-o Japonie framantata de crize, la inceputul deschiderii sale spre Occident. Cititorul va avea singur placerea de a descoperi calatoria initiatica a personajului, alegerile in fata carora este pus si, in final, modalitatea prin care va ramane in istorie.
