“Marfa vie” sau tranzactii de vanzare-cumparare cu dragoste

Florin Busuioc s-a intors in teatru dupa 11 ani, in rolul Grigori Vasilievici Groholski din piesa “Marfa Vie”, care s-a jucat pe 22 octombrie la Sala ArCuB din capitala. Spectacolul a fost regizat de Dragos Campan, dupa piesa lui Anton Pavlovici Cehov.

Pentru ca nu l-am mai vazut pe Florin Busuioc pe o scena de teatru, nu pot sa fac comparatie cu el cel de acum 11 ani, insa pot sa va spun ca nu-i sta rau in aceasta postura. Rolul doctorului Groholski, cel care o imparte pe Liza Ivanovna (Ana Covalciuc) cu Ivan Petrovici Bugrov (Tudor Smoleanu) ii vine bine, el infatisandu-l cu naturalete pe barbatul indragostit de o femeie tanara si frumoasa, la care nu e dispus sa renunte cu niciun chip. Doctorul aproape ca isi pierde mintile din cauza patimii si e gata sa-si dea toata averea rivalului sau pentru ca Liza sa fie doar a lui, dar, cum femeia (“marfa vie”) pare sa-l iubeasca si pe el, si pe Bugrov, Groholski nu se da in laturi de a se integra in aceasta schema de trei.

Personajele triunghiului amoros trec de-a lungul celor aproape doua ore prin diverse stari sufletesti – remuscare, extaz, furie, plictiseala, gelozie -, isi incalca principiile si nu reusesc sa ramana fidele nici macar lor insele. Pentru ca e in natura omeneasca sa se schimbe frecvent, sa nu poata iubi vesnic o singura persoana, sa caute fericirea chiar si atunci cand acest lucru pare sa contravina regulilor societatii, moralitatii sau bunului-simt.

Desi povestea celor trei din “Marfa vie” e una dramatica pentru ei, care o traiesc, pentru aceia din afara (spectatorii) se transforma de multe ori in comedie, pentru ca nu poti sa nu te amuzi de inconsistenta faptelor unei femei care nu stie ce vrea, de amorul a doi barbati care – plangand si suspinand, desigur – o vand si o cumpara pe femeia ce le stapaneste inimile sau de ceea ce vor sa arate personajele la suprafata si ceea ce izbucneste din ele atunci cand sunt stranse cu usa.

Ce nu mi-a placut la spectacolul de sambata au fost desele schimbari ale decorului, marcate de pauze semnificative, despre care cred ca rup spectatorul din tumultul actiunii si ii creeaza o oarecare stare de disconfort. Ce mi-a placut, pe langa jocul lui Florin Busuioc, a fost interpretarea plina de entuziasm a lui Tudor Smoleanu, care a stiut sa fie, cu o la fel de mare intensitate, cand indurerat, cand isteric, cand inflacarat de pasiune.

Spectacolele de teatru de la Sala ArCuB continua in aceasta seara de la ora 19.00 cu piesa “Cele doua orfeline” dupa Adolph D’Ennery, in regia lui George Ivascu si maine de la aceeasi ora cu premiera piesei “Vitelul de aur” de Ilf si Petrov, regizata de Eugen Gyemant.