Sunt carti pe care ma straduiesc din greu sa le duc la final si carti care ma duc ele pe mine spre finalul povestii, desi n-as vrea sa se termine niciodata. Volumul “Sanctus” al lui Simon Toyne, aparut de curand pe Strada Fictiunii a Editurii Allfa intra marsaluind in a doua categorie.
Cum a scris Simon Toyne aceasta carte v-a povestit chiar el in interviul pe care i l-am luat nu cu multa vreme in urma. La fel, autorul insusi a fost cel care si-a asemanat cartea cu o scriere celebra (pe care unii o apreciaza, iar altii o considera nu tocmai valoroasa) si anume “Codul lui da Vinci” apartinand lui Dan Brown. N-am citit aceasta lucrare, deci n-am cum sa ma dau nici de partea sustinatorilor, nici de partea atacatorilor, insa am citit “Sanctus” si stiu ca e o carte pe care merita s-o deschizi si s-o parcurgi in totalitate.
Merita nu doar din punctul de vedere al povestii – care se desfasoara intr-un orasel de vis, dar fictiv, din Turcia si care are ca personaj principal o ziarista pe nume Liv Adamsen, venita tocmai din SUA pentru a afla mai multe despre moartea recenta a fratelui ei disparut in urma cu opt ani, membru al unei societati inchise de calugari – ci si pentru stilul deosebit de atragator al scrierii, pentru personajele realist creionate, pentru intrebarile pe care ti le ridica, pentru scenariile la care te face sa te gandesti, pentru toate ideile care ti se nasc in creier in timp ce incerci sa dai de capatul misterului.
Pentru ca in “Sanctus” totul se invarte in jurul unui mister. Ziarista nu este o oarecare, ea e sora geamana a unui calugar mort, parte a ordinului Sanctus, care aflase taina pastrata de confratii lui inca de la inceputurile omenirii si parasise citadela. Iar existentele celor doi frati au o semnificatie extraordinar de mare atat pentru cei care vor sa o elimine pe Liv, banuind ca a aflat si ea taina, cat si pentru cei care vor sa o salveze, pentru a indeplini o profetie straveche, care are legatura cu Sacramentul pastrat in citadela-fortareata unde calugarii isi duc viata retrasi de lume. “Aici,intre aceste ziduri misterioase, a fost scrisa prima Biblie din lume, care a devenit piatra de temelie a credintei crestine.[…] E cea mai veche fortareata din lume si singura in care nimeni n-a patruns niciodata.”
Dar ce este acest Sacrament pastrat ascuns de ochii lumii cu atata grija? Unii zic ca ar fi Sfantul Graal, altii ca ar fi corpul lui Hristos, altii cred ca e doar o legenda. Si ce legatura ar putea sa aiba Sacramentul cu o ziarista venita din New Jersey si cu fratele ei geaman? De ce odata cu moartea fratelui se dezlantuie forte nebanuite, bune si rele, care o zapacesc si ii dau viata peste cap, de ce oamenii incep sa moara in jurul ei? Veti descoperi o poveste nu doar frumoasa in sine, ci si foarte frumos scrisa, al carei final vine ca o lovitura de gong.
Si acesta este doar inceputul, pentru ca Simon Toyne si-a pus in gand sa scrie o trilogie, iar volumul al doilea este deja gata. Daca sunteti atrasi de povesti pline de adrenalina, daca sunteti deschisi sa cititi despre o posibila varianta diferita a Creatiei sau pur si simplu sunteti dornici sa cititi o carte buna, “Sanctus” o sa va implineasca toate asteptarile si chiar mai mult. Simon Toyne este un autor aflat la debut, dar viitorul sau in literatura pare deja extrem de luminos.
Nu uitati ca autorul va fi prezent la Targul Gaudeamus din capitala, in perioada 24-27 noiembrie 2011.
6 thoughts on ““Sanctus”, un mister de elucidat”