Curtea Veche Publishing continua promovarea literaturii spaniole contemporane in cadrul colectiei Byblos, atentia revenindu-i de data aceasta scriitorului mexican Carlos Fuentes si romanului sau “Vointa si Norocul”/”La Voluntad y La Fortuna”. Lasati liberi sa formeze soarta personajelor, doi dintre factorii decisivi in existenta umana – vointa si norocul – se concretizeaza in povestea spusa de Iosua Nadal despre el si despre relatia cvasi-fantastica cu Ierihon, prieten si rival de care il leaga secrete nebanuite.
Carlos Fuentes s-a nascut in 1928, in Panama, dar si-a petrecut copilaria in mai multe capitale latino-americane, tatal lui fiind diplomat. In adolescenta s-a stabilit in Mexic, unde a trait pana in 1965, cand a devenit la randul lui diplomat si s-a mutat in Europa. A militat permanent impotriva implicarii USA in America Latina, in special in Mexic, fiind recunoscut pentru modul clar si liber in care isi exprima opinia. Pe plan literar, el insusi se declara un autor pre-modern, iar scrierile lui, considerate inovatii aduse literaturii hispanice, beneficiaza de aprecieri de mai bine de jumatate de secol.
Scris in 2008, “Vointa si norocul” este un roman folosit ca pretext pentru descrierea situatiei socio-politice din Mexic prin prisma relatiei aproape ireale dintre doi baieti (Iosua si Ierihon) deveniti barbati. Nedespartiti si complementari la inceput, cei doi sunt vazuti de cei din jur ca intruchiparea gemenilor mitologici Castor si Polux. La maturitate insa, ei se transforma in Cain si Abel, vietile lor fiind influentate de doua elemente decisive in existenta umana: vointa – complex de trasaturi de caracter ce presupune hotarare si perseverenta, chiar ambitie – si norocul – destinul favorabil, desi unora nefast.
Ca intr-un tablou suprarealist, pe o plaja din Guerrero – Mexic, in clipele de dinainte de moarte, capul proaspat retezat al lui Iosua Nadal rememoreaza – incepand cu prietenia fantastica cu Ierihon – momentele importante din viata tocmai curmata. Desprins de corp, capul continua sa functioneze, pentru ca “ghilotinatii nu isi pierd capul imediat”. Deruland filmul vietii sale, personajul narator retraieste clipele care l-au adus in neplacuta pozitie in care se gaseste pe malul Pacificului, ca intr-un Purgatoriu din care va urca spre cer.
Un copil fara trecut, Iosua duce o existenta ciudata alaturi de guvernanta Maria Egipteanca si de asistenta Elvira. Straniul vietii lui se amplifica in momentul in care il intalneste pe Ierihon, salvatorul si camaradul alaturi de care isi planuieste viata, dar si rivalul de mai tarziu. Destinul lor este manipulat si modelat de parintele Filopater si de Prof. Sangines, acestia ghidandu-i in alegerea drumului ce trebuie urmat. Directiile sunt insa diferite, mulate pe personalitatea fiecarui baiat. Absolvent de Drept, Iosua lucreaza pentru afaceristul Max Monroy, sub indrumarea Asuntei Jordan. In acelasi timp, Ierihon devine consilierul presedintelui Carrera. Sub influenta oamenilor pentru care lucreaza, Iosua si Ierihon ajung rivali, osciland intre cei doi poli ai puterii din Mexic: puterea prezindentiala si cea corporatista. Si cum de la politica la coruptie nu e drum lung, personajele se trezesc implicate in comploturi in spatele carora se ascund secrete planuite de vointa altcuiva mai puternic decat ei.
Dintr-o poveste fantastica de prietenie impletita cu filosofie si ideologie politica, romanul se transforma intr-unul despre realitatea baronilor locali, a magnatilor, a mitei, dar si a orgoliilor care duc in cele din urma la crime, confirmand stilul aflat la granita dintre realitate si fictiune specific lui Carlos Fuentes. Acesta comunica prin vocea naratorului cu cititorii “captivi in plasa intrigii romanului”, debusolandu-i in legatura cu planul in care se situeaza in timp ce asista la poveste. Iar personajele, manipulate de autor, ajung sa se confunde intre ele, fiind greu de spus – pana la finalul plin de dezvaluiri – daca sunt reale sau sunt produse de mintea lui Iosua Nadal, ori alter ego-uri ale acestuia.
