Nascut la Constanta in 1898, Aram m. Frenkian si-a facut studiile universitare la Cernauti, dupa care a mers la Sorbona, unde a studiat filosofia si limbile clasice, devenind, dupa cum spunea profesorul Gheorghe Vladutescu “poate cel mai de seama clasicist din spatiul nostru de cultura, cuprinzand cam tot ce se putea cuprinde, de la Homer la Plotin”. Printre scrierile sale se numara si “Lumea homerica”, aparuta in colectia Cogito a Editurii Herald.
Despre Homer nu se stie cu precizie nici unde s-a nascut, nici in ce perioada a trait si o multime de legende il plaseaza in diverse locuri si spatii temporale, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa ajunga la concluzia ca de fapt personajul nu a existat in sensul de individ. Asadar nici pomele homerice nu reprezinta lucrarea unui singur om, ci o opera colectiva a mai multor poeti, care au transmis faptele prin viu grai de-a lungul timpului.
“Lumea homerica – eseu de protosofie greaca” este o analiza a poemelor homerice, pe care autorul le considera a fi cea mai de seama reprezentare a geniului grecesc. Alcatuite intre secolele Xsi VII, poemele homerice reflecta o lume complexa in care un amalgam de popoare formeaza o civilizatie mareata si unica. Cercetand poemele homerice, Frenkian doreste sa studieze aceasta civilizatie ionica din perspectiva conceptiilor populare, analizand astronomia, matematica sau poezia in incercarea de a intelege ansamblul gandirii grecesti.
In volumul sau, Frenkian cerceteaza poemele homerice din trei unghiuri: lumea, omul si zeii. Lumea este impartita in cer, matematici, atmosfera, pamant, plante si animale, omul este studiat in subcapitole precum corpul, medicina, sufletul sau comportamentul iar zeii sunt urmariti in functie de cele patru generatii care par a reiesi din poeme (Okeanos si Tethis, Cronos si Rhea, Zeus si Hera, copiii legitimi si nelegitimi ai lui Zeus).
Aflam astfel ca universul lui Homer cuprinde cerul (alcatuit din bronz si fier) care se sprijina de pamant prin niste stalpi, iar in interiorul pamantului se afla taramnul mortilor. In jurul cerului si pamantului se afla fluviul Okeanos, pe cer sta Soarele care este vazut ca o zeitate, si la fel si stelele, privite ca fiinte invaluite in mister. Intre cer si pamant se afla eterul plin de fenomene meteo, dirijate de Zeus. In ceea ce priveste omul, Homer dovedeste o serie de cunostinte anatomice si medicale, iar sufletul cuprinde o gandire teoretica si o gandire practica.
Autorul isi incheie periplul prin aceste poeme cu un elogiu adus lui Homer: “In acest rege al poetilor se regaseste geniul grec, mentalitatea elena; sunt conceotii si credinte care vor dainui vreme indelungata, care vor vietui intotdeauna intr-un unher ascuns al psyche=ului grec. Impreuna cu cea a lui Platon, limba lui este cea mai bogata dintre cele care au fost asternute vreodata pe hartie, cea mai variata, cea mai capabila sa exprime toate nunatele gandirii si ale sentimentelor”.
