„Fetele ascunse din Kabul” – Jenny Nordberg

Discriminarea femeilor în istorie și în lume a cunoscut și cunoaște încă multe forme, unele de-a dreptul incredibile pentru mileniul în care trăim. Dacă în țările democratice statutul femeii este egal cu al bărbatului, în unele colțuri ale lumii aceasta nu este mai mult decât un accesoriu folosit de bărbați după bunul plac.

fetele ascunse din Kabul

„Fetele ascunse din Kabul” de Jenny Nordberg este o carte senzațională apărută la Editura Meteor Press, care pătrunde în lumea lipsită de drepturi și libertăți a femeilor din Afganistanul zilelor noastre. Mai exact, relatările se referă la perioada 2010-2011 pe care autoarea a petrecut-o intervievând, observând și ascultând povești ale femeilor afgane de diferite vârste și provenind din diverse medii sociale. Femei tinere, vârstnice, educate, analfabete, căsătorite, logodite sau singure. Apar, însă, și opinii ale familiilor acestora, mame, tati, soți sau frați.

Pentru că în Afganistan femeile aparțin fie tatălui, până la căsătorie, fie soțului, după căsătorie, iar nașterea unei fete este văzută ca o nenorocire care se abate asupra unei familii, multe mame și tați aleg să își transforme nou-născuta sau copila de câțiva anișori în băiat, urmând că la pubertate sau adolescență să o transforme la loc în față. Copilele deghizate poartă numele de „bacha posh”. Acest obicei este frecvent în familiile care nu au decât fete și deci sunt privite cu dispreț de societate și de rude, idealul fiind că într-o familie mama să nască trei-patru băieți. Dacă apar apoi și câteva fete, situația nu mai e atât de tragică.

Dacă ea însă are doar fete, toată lumea, bărbați, femei, cunoscuți, necunoscuți o privesc cu silă și o consideră o persoană de nimic. Așa că, pentru a-și crea un bun renume în societate, aceste femei își transformă câte o fată în „bacha posh”. Fie că familia e săracă, fie că e bogată, prezența unui fiu este privită cu respect. O familie bogată are nevoie de un fiu pentru prestigiu, dar una săracă are nevoie de el în primul rând din rațiuni practice: pentru că fetele nu au voie să iasă din casă și deci nici să muncească, susținerea familiei cade pe umerii reprezentanților de sex masculin – tată și fiu/fii. Însă dacă o fată este tunsă și îmbrăcată ca un băiat și răspunde la un nume de băiat ea poate să iasă din casă, să stea în preajma bărbaților și să facă diverse munci prin care să aducă bani familiei.

„Fetele ascunse din Kabul”, o apărare secretă

Într-o societate dominată de bărbați, femeile afgane știu că lucrurile vor rămâne așa pentru multe vreme. Regimurile politice care s-au tot schimbat de-a lungul timpului în această țară islamică și care au încercat, unele dintre ele, să vină cu o serie de drepturi pentru femei, nu au avut mari șanse de izbândă. În primul rând, bărbații (în mare parte analfabeți) sunt îngroziți că ordinea societății lor va fi dată peste cap dacă femeile ar avea voie să iasă din casă cum vor ele, să renunțe la hainele lungi care le acoperă cu totul sau să își aleagă soți după bunul plac (sau, mai grav, să nu se mărite deloc).

Educația lor este privită cu și mai mare scepticism, pentru că o femeie educată poate avea opinii și idei proprii care n-ar face decât să aducă necazuri tuturor. Mai grav este că majoritatea femeilor, lipsite fiind de educație și de libertate, consideră această stare de lucruri normală. O femeie trebuie să fie tăcută, supusă, îmbrăcată modest, de preferat în negru și acoperită total (nu precum europenele despre care li se spune că umblă dezbrăcate pe stradă și că se acupleaza cu sute de bărbați), să se mărite și să aibă cât mai mulți băieți. Atât.

Există totuși și părinți, tați educați și deschiși la minte care încearcă să schimbe, atât cât pot, regulile acestei societăți rigide: fie își cresc fetele ca pe băieți, fie le cresc ca pe fete, dar le trimit la școală. În ambele cazuri, când le vine rândul să se căsătorească, la adolescență sau după ce au terminat studiile, tații încearcă să le găsească soți la fel de luminați, care să le permită fetelor să muncească.

Crescute ca băieți sau ca fete educate, aceste femei sunt mai încrezătoare, mai sigure pe acțiunile lor și la rândul lor, alături de soții lor, încearcă să le dea urmașelor alte lecții de viață decât cele ultra conservatoare. Dintre cele crescute ca băieți, unele rămân așa pentru totdeauna, mai ales dacă au avut norocul să fie mai înalte decât femeile obișnuite, slabe, cu sprâncene groase și cu voci mai grave. Gustul libertății și înțelegerea statutului îngrozitor al femeii le face să nu dorească să renunțe niciodată la hainele și tunsorile masculine și să nu vrea să trăiască niciodată că o femeie obișnuită.

Din momentul acela, ea pricum nu mai este utilă că femeie. Corpul devine cu adevărat al ei doar când nu mai poate fi însușit de alții pentru nașteri. O femeie afgană stearpă este considerată nu tocmai femeie, și exact asta își dorește. Ea este o femeie care a renunțat la feminitate.

Oricum, când ajung pe la 20 și ceva, 30 de ani, nimeni nu mai e interesat să le ia de soții și își pot duce viața ca bărbați, muncind, având libertate de mișcare, dar în singurătate – pentru că nu își pot găsi nici parteneri bărbați și nici de femei nu sunt atrase (homosexualitatea fiind oricum ceva de neconceput).

Majoritatea femeilor din Afganistan nu sunt însă atât de norocoase, mai ales dacă provin din familii modeste sau foarte sărace. În copilărie sunt ținute între patru pereți, pe stradă merg doar însoțite și în tăcere, fără să aibă contact cu băieții. Dacă se suspectează fie și cel mai mic act indecent, precum a privi spre un băiat sau a vorbi cu el, fata e dezonorată și va avea mari greutăți în a se mărită, iar unele chiar sunt ucise de familiile lor.

La pubertate sunt practic vândute de tații lor unor familii care pot plăti sume frumoase (cu care rudele fetei să trăiască mai bine pe viitor) și măritate cu oameni pe care nu i-au văzut niciodată și care de multe ori le tratează cu violență, considerându-le mai prejos decât un animal, mai prejos decât o mobilă.

După cum spune un tată liberal în gândire: „Poate că într-o bună zi, după ani de pace și prosperitate, regulile sociale se vor destinde și vor îngădui cultivarea opțiunii și fericirii individuale. Deocamdată însă, familia și statutul ei sunt unicele constante posibile între războaie, iar ele trebuie păstrate cu grijă.”

Share

One thought on “„Fetele ascunse din Kabul” – Jenny Nordberg

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.