Teodora Matei: “Stapanul castelului e un manifest personal”

Teodora Matei este autoarea fenomenalului roman fantasy “Stapanul castelului”, a volumului de povestiri “Cel-ce-simte” si co-autoarea cartii “Omul-Fluture”, impreuna cu Lucian Dragos Bogdan. Cum scrie, cine ii este alaturi in aventurile literare si ce planuri mai are pentru anul acesta aflati chiar de la Teodora, in randurile care urmeaza.

Cand ai inceput sa scrii literatura si cine te-a incurajat, respectiv descurajat? 🙂

Am scris ceva proza si poezie prin liceu, insa n-am avut suficient curaj sa le impartasesc si altora, drept pentru care am aruncat caietele cu incercari (in anii ’80 nici nu visam la un calculator). Prima proza scurta a fost capitolul 1 din “Stapanul castelului”, in 2009, gandita ca o povestire de sine statatoare. In perioada aceea incepusem sa caut site-uri sau reviste online care publicau autori romani, insa mi se parea un vis frumos sa-mi fie acceptat un text in vreuna dintre ele. Am postat acea povestire pe un site si am anuntat prietenii, colegii, cunostintele. Primul om care m-a incurajat a fost sotul meu. A fost urmat de cativa prieteni. Atunci am auzit foarte des intrebarea: “Cine, tuuu?!” la care am raspuns in diverse moduri, in functie de interlocutor. 🙂 Cu timpul, am primit comentarii favorabile de la oameni necunoscuti, sau simpli prieteni din mediul virtual.
Tot atunci am inceput sa scriu versuri, in cea mai mare parte albe, pe care le-am postat numai pe Facebook. Sunt, asa, mai mult niste schite, niste tuse de culoare, nu cred ca si-ar gasi locul intr-un volum de versuri. Cateva poezii au fost publicate in revista “Gazeta cartilor” editata de biblioteca Nicolae Iorga Ploiesti si in “Revista bibliotecarilor prahoveni”.
De descurajat, nu m-a descurajat nimeni. Chiar daca anumite comentarii sau aprecieri mi-au lasat un gust amar, am incercat sa le judec la rece si sa-mi asum greselile sau omisiunile, sa le indrept.

Ce citeai pe vremea aceea?

Cred ca eram in perioada Stephen King / John Grisham / Jeffrey Archer / John Saul / Colin Falconer. Crescand intr-o casa in care se citea, invatata fiind sa cumpar / primesc / daruiesc carti, am citit politiste, SF-uri, romane de dragoste… cam tot ce-mi pica in mana. Din 2009, insa, am acordat prioritate autorilor romani.

Care e ritualul tau de scris, esti genul care se trezeste la 4.00 dimineata si scrie pana la 7.00 in fiecare zi? Sau genul care scrie unde si cand apuca? 🙂

Nu, nicidecum, nu ma trezesc devreme ca sa scriu si nici nu sunt foarte ordonata in privinta asta. Scriu seara, acasa, sau in weekend, dar peste zi ma gandesc la punctul in care a ramas actiunea, sau la incercarile personajelor, astfel incat atunci cand ma asez la tastatura, sa stiu ce am de facut. Imi fixez termene pe care incerc sa le respect. Unul dintre avantajele scrisului “la patru maini” (cu Lucian Dragos Bogdan) este faptul ca a trebuit sa respectam un ritm anume, sau un termen.

Esti autoarea romanului “Omul-Fluture” impreuna cu Lucian Dragos Bogdan. Si pe el si pe tine v-am auzit spunand ca veti lucra impreuna la o continuare. Ce-mi poti spune despre acest viitor volum?

Continuarea “Omului-Fluture” se numeste “Maya”, e finalizata si trimisa catre redactie. Va aparea in aceasta toamna. Vom anunta atunci cand vom sti mai multe amanunte, pentru ca suntem curiosi cum va fi primita. Actiunea are loc in acelasi univers, partial real, partial virtual. Ne-a placut ca cititorii (prieteni sau simple cunostinte) ne-au trimis mesaje sau ne-au spus, prin viu grai, lucruri de genul: “Vai, ce mila mi-a fost de X!” sau “Nu pot sa-l / s-o sufar pe Y!” Am simtit ca s-au apropiat de personaje, ca vorbesc despre ele ca despre oameni reali (asa cum ni se intampla si noua, de altfel).

Romanul tau “Stapanul castelului” este una dintre cele mai interesante carti pe care le-am citit anul acesta. Cum s-a conturat ideea de a-l realiza si cum a ajuns in faza de publicare?

Asa cum spuneam mai devreme, primul capitol e din 2009, am avut o idee si am scris un text pe care l-am postat pe un site. In 2011 am aflat povestea de viata a unui om care a decis la o varsta foarte frageda sa nu urmeze drumul indicat de parinti, ci sa aleaga, cu inima, o cariera artística. M-a frapat asemanarea dintre protagonistul acelei povesti si personajul meu la tinerete si, dintr-o data, la foc automat, am scris celelalte sapte capitole. Din aceeasi poveste de viata mi-am luat curajul de a-l propune revistei “Nautilus”, care a publicat prima versiune in serial, timp de opt luni.
Iar s-a asternut uitarea peste text, pana anul acesta cand, in martie, am fost invitata la emisiunea “Plus Neconventional” de la Ploiesti TV, sa prezint cartea “Omul-Fluture” si sa povestesc cate ceva despre mine. Realizatorul emisiunii a intrebat despre colaborarea mea cu Lucian, care a fost primul proiect impreuna, apoi… care a fost primul meu proiect. I s-a parut interesant, am vorbit mult despre el, aproape ca am povestit cartea. 🙂 In momentele acelea mi-am dat seama ca facusem o nedreptate acelui text, neincercand sa-l propun unei edituri. Tot Lucian a fost cel care l-a citit si m-a asigurat ca ideea mea de a avea o discutie cu dl. Bogdan Hrib, directorul editurii Tritonic, ar fi inspirata. Discutia a avut loc la Final Frontier, textul a fost acceptat si cartea lansata in iunie la Bucuresti, in cadrul evenimentelor de sambata dimineata “La o cafea si o carte”.
Nu stiu daca am mai spus vreodata, insa pentru mine “Stapanul castelului” e un manifest personal, e raspunsul la intrebarea de acum cativa ani: “Cine, tuuu?!”

Din cate stiu, in Romania nu prea se poate trai din meseria de scriitor, fiecare autor avand in general un alt job sau chiar doua. Tu cu ce te ocupi cand nu scrii carti si cum se impaca munca ta cu plecarile prin tara la targuri, lansari, conferinte?

Eu, din 1990, lucrez intr-un institut de proiectare pentru rafinarii. Din 1998, respectiv 2004, sunt mama de doi baieti, cu tot ce inseamna asta: activitati gospodaresti, lectii, plimbari in parc, sedinte cu parintii. 🙂
Merg la targurile si lansarile de carte din weekend sau cele de seara, dupa program. Distanta relativ scurta dintre Ploiesti, orasul unde locuiesc, si Bucuresti, unde au loc majoritatea lansarilor, e un avantaj. Festivalul “Mystery & Thriller” de anul acesta a fost primul de acest gen la care am participat si, pentru asta, mi-am luat niste zile de concediu, ca majoritatea celorlalti autori.

Ca tot am vorbit despre plecari prin tara, te rog sa-mi povestesti despre participarea ta la International Mystery & Thriller Festival, care a avut loc chiar saptamana trecuta la Targu Mures, stiu ca ai lansat o carte, dar ai fost prezenta si la panel-uri.

A fost o experienta extraordinara! Am avut ceva emotii legate de discutiile de la paneluri, de lansarile de carte, insa atmosfera a fost calda, moderatorii Anamaria Ionescu si Bogdan Hrib au abordat temele intr-o asemenea maniera incat ne-a fost lesne sa vorbim despre inceputurile carierei literare, despre personaje, modul in care am ales sa debutam sau planurile de viitor. Uneori subiectul era atat de fierbinte incat l-am dezbatut si in pauzele de cafea, pe strada, sau la o terasa, odihnindu-ne dupa cate o zi-maraton. In calitate de debutanti, Silvia Chindea, Daniel Timariu si cu mine am ascultat cu atentie autorii cu mai multa experientain domeniu (Lucia Verona, Bogdan Hrib, Michael Haulica, Danut Ungureanu), pe cei cu cateva volume publicate (Anamaria Ionescu, Petru Berteanu, Lucian Dragos Bogdan), insa si participantii la Scoala de Vara pentru Jurnalism, care ne-au spus cam ce le-ar placea sa citeasca sau sa studieze la scoala. Am aflat cum merg lucrurile in alte tari de la Quentin Bates, autor britanic, unul dintre organizatorii festivalului Iceland Noir si Raymond Clarinard, autor de proza noir, redactor Courier International. Doi oameni extraordinari care ne-au impartasit experientele proprii sau amanunte legate de publicare, strategii de marketing ale editurilor si autoritatilor.
Lansarile au fost prilejuri de a cunoaste oameni noi, pe care sper ca i-am convins cu prezentarile noastre si ale cartilor sa se apropie de standul editurii. Vrand sa compensam distanta fata de casa si lipsa familiei sau a prietenilor apropiati, ne-am simtit datori sa “strangem randurile” si sa demonstram spiritul unei echipe compacte, in care membrii se sustin neconditionat, indiferent de varsta, carti publicate sau notorietate.
Referitor la volumul meu (“Cel-ce-simte”), vreau sa le multumesc lui Bogdan Hrib pentru mana intinsa, lui Lucian Dragos Bogdan pentru sfaturi, lui Liviu Surugiu care, dupa lectura unei povestiri m-a sfatuit sa-i scriu o continuare (si i-am scris doua), mi-a vorbit despre Cel-ce-simte, mi-a scris un scurt fragment pe care l-am adaptat, precum si lui John Dobro, ilustrator la Gazeta SF, care mi-a sugerat sa unesc cele trei povestiri cu personaje comune intr-o serie cuprinsa in volum (“Profiler”).
Si iti multumesc tie, pentru ca mi-ai dat ocazia de a scrie despre lucrurile si oamenii care ma fac sa traiesc un vis frumos.

Ce planuri mai ai pentru restul anului pe taram literar?

Eu cred ca trei este o cifra magica. Anul acesta am lansat “Stapanul castelului” (fantasy), “Cel-ce-simte” (povestiri politiste combínate cu putin fantasy si SF) si urmeaza “Maya” (cyberbunk, scris alaturi de Lucian Dragos Bogdan). E mai mult decat mi-as fi putut dori pentru un singur an. Daca voi avea prezentari de carte la Gaudeamus, voi anunta din timp, insa cartile mele vor fi la standul editurii Tritonic, iar eu voi fi prezenta la lansarile prietenilor: sa iau o carte, sa fac o poza, sa aflu cum s-a scris volumul.
In plus, sunt sanse foarte mari sa apara pana la sfarsitul anului o antologie ce va contine o poveste care mi-e tare draga, “Fetita-de-diamant”.