Autorul britanic Julian Barnes, laureat al Man Booker Prize, a publicat anul trecut volumul “The Noise of Time” si, tot anul trecut, Editura Nemira a lansat cartea pe piata din Romania, cu titlul “Zgomotul timpului”, in traducerea lui Virgil Stanciu. Romanul s-a vandut cu succes la noi si a ajuns deja la editia a II-a.
“Zgomotul timpului” a fost catalogat de The New York Times drept “o ambitioasa alegorie orwelliana despre dificultatile intampinate de artisti in societatile totalitare si o parabola kafkiana despre eforturile unui om fricos de a se lupta cu o realitate suprarealista”. In roman, Julian Barnes prezinta o biografie intima a compozitorului si pianistului sovietic Dmitri Sostakovici, accentuand relatia cu Puterea a unui om fortat sa isi adapteze munca la cerintele politice ale vremurilor, care se gandeste la judecata celor care nu ii inteleg conditia si care se judeca el insusi cu asprime.
Artistul este vazut atat in mijlocul familiei, unde reuseste sa fie un tata bun si atent si un sot pe de o parte mult prea atasat de sotia lui, pe de alta parte deschis aventurilor sentimentale, cat mai ales in mijlocul muzicii sale – compozitii, concerte, evenimente la care este obligat sa participe. Din momentul in care autoritatile sovietice il pun sub lupa, analizandu-i fiecare nota muzicala, fiecare sens al compozitiilor, fiecare cuvant spus in public, Sostakovici este permanent sfasiat intre supunerea fata Putere si dorinta de libertate. Desi la suprafata face tot ce i se cere si compune asa cum i se comanda, in mintea lui cauta tot felul de subterfugii pentru a strecura in muzica o serie de adevaruri despre epoca in care traieste. Iar in inima lui se acuza mereu de lasitate, de slabiciune si de incapacitatea de a gasi o solutie pentru a scapa de situatia curenta, constient fiind ca pentru a-si pastra viata lui si pe a familiei trebuie sa fie deschis la compromisuri.
In carte apar date si evenimente reale din viata lui Sostakovici – informatii despre munca si familia lui, despre campania de denigrare din ziarul Pravda si interzicerea anumitor lucrari, despre participarea la un congres cultural de la New York si umilintele de care a avut parte acolo, despre reabilitarea lui ca artist creator dupa moartea lui Stalin si despre intrarea in Partidul Comunist. Toate aceste realitati sunt infasurate abil de Barnes intr-o poveste captivanta, in care isi conduce cititorii cu un felinar aprins pe caile mintii si ale sufletului compozitorului, apropiindu-i de dilemele, durerile si tulburarile lui cele mai adanci.
Gandindu-se de multe ori la cum ar fi sa isi incheie viata, Sostakovici a decis de fiecare data sa mearga inainte, sa creeze si sa spere ca si dupa ce el nu va mai fi, muzica va ramane vie, in afara politicului, in afara socialului, separata de ceea ce a fost viata lui: “Spera ca moartea lui avea sa-i elibereze muzica: s-o desprinda de viata sa. Timpul va trece si, desi muzicologii isi vor continua polemicile, opera sa va incepe sa stea pe propriile picioare. Istoria, ca si biografia, vor pali; poate ca intr-o zi Fascismul si Comunismul nu vor fi decat cuvinte de manual. Iar atunci, daca va mai valora ceva – daca mai erau urechi s-o asculte – muzica va fi… doar muzica. Asta era tot ce putea spera un compozitor.”
Cartea poate fi gasita AICI, la pret redus, atat in format fizic, cat si ebook.
