Uneori, e suficient sa vezi un titlu de film precum “Garda de corp a asasinului” (“The Hitman’s Bodyguard”) si in distributie doua nume precum Samuel L. Jackson si Ryan Reynolds ca sa iti dai seama ca ai sanse mari sa nu te plictisesti aproape doua ore in fata ecranului, ba chiar sa te pomenesti razand de se zgaltaie scaunul cu tine.
Vertical Entertainment aduce pe marile ecrane productia “Hitman’s Bodyguard: Care pe care”, in regia lui Patrick Hughes, un film in care balansul intre actiune si comedie chiar exista, uneori in aceeasi scena: de exemplu, in timp ce hitmanul conduce cu toata viteza o masina care pierde pe drum bucati din caroserie si este ciuruita de gloante, omul reuseste in acelasi timp sa aiba o discutie revelatoare cu fosta iubita a bodyguardului, pe care o pune la curent in legatura cu sentimentele (inca) fierbinti ale aceluia.
In firul narativ principal il avem pe Darius Kincaid (Samuel L. Jackson), asasin de cand se stie, care semneaza o intelegere cu Interpolul: acestia ii vor elibera nevasta (Sonia Kincaid aka Salma Hayek) aflata intr-o inchisoare din Amsterdam, cu conditia ca el sa mearga ca martor la Curtea Internationala de Justitie intr-un proces impotriva dictatorului din Belarus, Vladislav Dukhovich (Gary Oldman). In timp ce hitmanul este carat cu o masina ultra securizata spre tribunalul de la Haga, insotit de o echipa teapana de la Interpol, acesta nu se sfieste sa ii ia peste picior pe gardienii sai, convins ca nu vor fi in stare sa-l duca pana la destinatie – pentru ca vor fi atacati. Treaba care chiar se intampla: pe cand traverseaza ei frumos Coventry-ul (un orasel pitoresc in sine, care ar fi putut fi exploatat vizual ceva mai mult), o echipa de bielorusi sangerosi ii ciopartesc pe toti (iti dai seama ca asta urmeaza sa se intample de cum vezi cu coada ochiului pe traseu un spot pe care scrie “It’s a standoff”), mai putin pe vajnica agenta Roussel, care scapa impreuna cu Darius. Pe care i-l preda apoi cu fundita fostului ei iubit – plin de defecte de felul lui, dar altfel un profesionist stralucit -, bodyguardul Michael Bryce (Ryan Reynolds). Lui Michael ii revine bucuria de a-l livra pe Darius “Maestrul Ironiilor si Idolul Calugaritelor” Kincaid celor de la Haga, dar drumul e lung si complicat, cu atacuri furioase ale oamenilor lui Dukhovich.
Sunt multe scene frumoase in film si n-as sti despre care sa spun ca e cea mai cea. Mi-a placut mult povestea primei intalniri cu sotia lui povestita de Darius, o intalnire plina de dinti sparti, capete rupte si gaturi taiate cu sticla, pe o muzica romantico-senzuala subliniind idila care tocmai se nastea; la fel, dialogurile din masina dintre Darius si Michael, presarate dragastos cu cate un “motherfucker”, cu lectii de vocabular si de abordat femeile. Mi-a mai placut si scena in care bietul Michael a fost semi-torturat de un gealat cu un aer de satanist, pe un fundal sonor de metale grele; de asemenea, monologul Soniei despre nemurirea lui Darius, pe care, desi il ocaraste ca la usa cortului, il si iubeste pana la cer si inapoi. Si apropo de coloana sonora, o sa va intre in urechi cateva piese foarte cool, precum “Ain’t No Love In The Heart Of The City” (cantata nu de Whitesnake, ci de primul ei interpret, Bobby Bland), “I Want to Know What Love Is” (Foreigner) sau “Little Queenie” a relativ recent plecatului Chuck Berry.
“Hitman’s Bodyguard: Care pe care” are premiera in Romania pe 1 septembrie, deci cine doreste actiune, comedie si romantism din topor, urmariri periculoase cu masinile si impuscaturi asezonate cu discutii savuroase intre cei urmariti (care incep sa dezvolte o afinitate reciproca dupa cotonogelile si impunsaturile initiale), lupte corp la corp intre baietii buni si cei rai si o cursa contra cronometru pentru triumful dreptatii, le va gasi pe toate and more.
Chiar in seara asta l-am vazut. Mi-a placut 😉