Cântă pe scenele patriei de peste 23 de ani, au scos 9 albume, au avut colaborări cu nume uriașe din rockul românesc și cel internațional și, din când în când, le-a mai venit și câte o idee năstrușnică gen: „hai și noi la Eurovision!”. 🙂 Despre participarea la acest concurs și despre cel mai recent album Trooper, „Ștefan cel Mare – Poemele Moldovei”, am schimbat câteva cuvinte cu vocalistul Alin Dincă aka Coiot.
Cum v-ați hotărât să participați la Eurovision, cine a venit cu ideea, cine s-a opus, cum au decurs negocierile și, mai ales, ce motivație ați avut să vă înhămați la așa ceva?
În primul rând, vreau să te salut atât pe tine, cât și pe cititorii tăi. Ideea a fost a mea. M-am săturat să aud numai trase la indigo, piese cântate în engleză cu accent de limba rusă. Am vrut sa aducem altceva în fața oamenilor. Negocierile nu au fost grele. Cred că ne-am dorit toți să arătăm că încă se mai cântă rock în România. Stilul ăsta muzical este săpat din greu de toată mass media. Am vrut să fie clar că mai au mult de săpat.
Pe Alin Stoica, tenor al Operei Naționale București, care v-a însoțit la concurs, cum l-ați cooptat în proiectul Eurovision?
Pe Alin Stoica l-am descoperit în urmă cu ceva ani. Nu este prima colaborare. A mai venit în spectacolele noastre și eu am mers în spectacolele lui. Aveam nevoie de data asta de o voce care să poată completa un cor întreg. Alin a fost varianta câștigătoare. Dacă el nu poate, nu poate nimeni. Omul este cel mai bun tenor tânăr pe care l-a oferit România în ultimii 20 de ani. A fost o mare onoare pentru noi faptul că a acceptat să împartă scena cu noi, și chiar mai mult, să urce sub numele de Trooper!
Ce așteptări ați avut legat de participarea la acest concurs? Pentru că apariția voastră a fost una remarcată de public, care v-a și votat în finală, și nici măcar nu cred că toți erau oameni care vin de obicei să vă vadă la concerte, poate că nici nu vă știau până să vă vadă la Eurovision.
Scopul nostru a fost să facem rock-ul mai vizibil. Cred că am reușit. Locul doi la votul publicului spune multe. În acea mare de rochii colorate, glezne la vedere și voci pe aer, metalul a luat locul doi. Cred că este un semn bun, și sper că am deschis și alte uși.
Mie mi s-a părut că locul 7 obținut la general nu arată nicidecum valoarea reală a trupei, a piesei, a interpretării, însă faptul că oamenii din public v-au votat în număr așa de mare (spre deosebire de alți participanți care și-au adunat punctele exclusiv sau aproape în totalitate de la cei 6 membri ai juriului) spune mare lucru despre voi. Voi ce credeți, ar fi mai just ca publicul să aibă o putere mai mare de a decide soarta participanților într-un astfel de concurs?
Sincer, nu mă interesează! Pentru noi a contat doar părerea publicului. Juriul… ca să mă intereseze părerea unui juriu, trebuie ca printre ei să se numere niște oameni cu realizări serioase. Însă dacă te uiți cine a jurizat, o să te enervezi, apoi o să râzi. Mari oameni de muzică. Publicul contează. El a contat de când a apărut muzica. Juriile, criticii, băgătorii de seamă… mănâncă și ei o pâine. :))) Noi ne-am atins scopul!
Cu o seară înainte de finală ne-am întâlnit în Quantic, unde ați lansat „Ștefan cel Mare – Poemele Moldovei”. Cum v-ați oprit asupra lui Ștefan? Pentru că era o figură istorică extrem de cunoscută? Sau pentru că era văr cu Vlad Țepeș, de care v-ați ocupat în 2009, și ați zis să rămâneți în familie? 🙂
Ștefan cel Mare cred că era urmarea logică. Dacă oprești lumea pe stradă și le ceri să-ți spună rapid numele unor domnitori, sunt gata să pun pariu ca Ștefan și Vlad se vor afla pe primele două locuri. Nu știu în ce ordine, însă ei doi! Mi-am dorit mult să apară albumul ăsta de când am auzit variantele demo trimise de Balaur (n.r. Aurelian Dincă – chitară). Nu existau versuri, nu existau liniile vocale, însă am simțit clar că o să fie cel mai bun album Trooper. Și așa este. Sunt atât de sigur că am dreptate. Nimic nu mă poate convinge de altceva. Iubesc fiecare piesă, fiecare notă, fiecare vers, fiecare solo de chitară. Are emoție, poveste, melodie, partituri vocale grele… are tot! Am pus o presiune uriașă pe viitorul material Trooper! :)))
Fiind un album tematic, versurile urmează, logic, tema centrală, iar muzica e în perfectă concordanță cu ele. Mie îmi lasă impresia că, și dacă nu știi limba română, ca să înțelegi despre ce e vorba în fiecare piesă, auzind muzica simți când ești în toiul unei bătălii, simți când moare cineva, simți când se povestește ceva emoționant… deci pare un album foarte muncit. Cum ați perceput voi construcția lui? A fost mai complexă decât a celorlalte, ați întâmpinat vreo dificultate în a-l transporta din idee în realitate?
Poate nu o să crezi… am lucrat la mix și master cu Peter Rutcho (omul a lucrat printre alții cu Parkway Drive). Exact asta ne-a spus și el. Deși nu înțelege limba română, a intrat total în poveste. Ne-a cerut traducerea versurilor, a căutat pe internet istoria lui Ștefan, s-a documentat mult de tot. Atât de „atins” a fost. Piesele au fost scrise în proporție de 99% de Balaur. Când au ajuns variantele demo la mine, le-am ascultat pe repeat de câteva ori, apoi am început să scriu. Știu că este greu de crezut, însă versurile s-au scris singure. Nu ințeleg nici eu ce s-a întâmplat în orele alea. Jur că nu înțeleg. Am intrat atât de tare în atmosfera pieselor încât… și acum se ridică părul pe mine. A fost o experiență incredibilă. Când am ajuns la „Sfinții nu mor niciodată”, plângeam ca un copil. Scriam versurile și fredonam ușor în timp ce plângeam. Când am terminat totul, m-am gândit serios dacă e ceva bun acolo. Am luat tot discul de la capăt și am început să cânt în casă fiecare piesă. O dată, de două ori, de trei ori… ăla era. Nu știu cum, însă aveam totul gata.
Voi ați fost mereu foarte conectați cu publicul vostru. Ce spun ascultătorii mai vechi și mai noi despre aceste albume pe teme istorice? Reacțiile lor vă încurajează să mai dezgropați vreun domnitor și în anii care vin? 🙂
Prietenii formației sunt foarte încântați de cele două albume. Reacția la „Poemele Moldovei” a fost neașteptată. Este un album greu. Nu am crezut că oamenii mai au răbdare să asculte albume. Însă ce să vezi? Știu versurile de la prima la ultima piesă. Nu putem decât să fim foarte fericiți și să încercăm și o punere în scenă așa cum visez eu de ani întregi și pentru „Poemele Valahiei”.
Ați avut concerte de promovare a albumului încă din septembrie 2018 și nu păreți să vă opriți. Unde vă mai vede lumea în perioada următoare?
Da. Am inceput fix din 1 septembrie. Pentru orice detalii, îi așteptăm pe toți pe pagina de Facebook Trooper România. Găsesc acolo toate concertele, știri și alte informații.
Sursă foto: pagina de Facebook Trooper România
