Festivalul Filmului European, organizat anul acesta la București, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Târgu Mureș și Chișinău, și-a deschis porțile pe 11 iunie, cu o gală care a avut loc la Teatrul Național București.
Sute de iubitori ai filmului au luat cu asalt Sala Mare a Teatrului Național București în seara de 11 iunie pentru deschiderea Festivalului Filmului European, ediția 2019. Cei prezenți s-au delectat nu doar cu un film premiat la Cannes pentru cel mai bun scenariu, ci și cu un cuvânt introductiv de Ion Caramitru și Horațiu Mălăele, care au declamat din Eminescu, Nichita Stănescu și Emil Brumaru, precum și cu o decernare de premii onorifice pentru actrița Doina Lazăr și actorul Horațiu Mălăele.
„Fericit ca Lazăr” la Festivalul Filmului European
Filmul proiectat în deschiderea FFE de anul acesta, „Fericit ca Lazăr/Lazzaro felice” (coproducție Italia-Elveția-Franța-Germania, 2018) este o dramă fantasy, regizată de Alice Rohrwacher, cu Adriano Tardiolo în rolul principal. Deși nu există o delimitare marcată clar, filmul se împarte subtil în două părți, dintre care aș zice că prima este mai mult dramă, iar a doua mai mult fantasy.
Lazzaro este un țăran tânăr care lucrează alături de alți vreo 50 și ceva de oameni de toate vârstele și de aceeași condiție la o fermă de tutun, izolată din 1977. Țăranii sunt exploatați fără scrupule de marchiza de Luna, care îi pune la treabă din zori și până-n noapte fără să-i plătească, dorm înghesuiți mai mulți în cameră, mănâncă puțin și prost, dar, rupți de restul lumii, nu cunosc altă viață. Copiii nu merg la școală, ci muncesc alături de părinți și trăiesc în aceleași condiții precare. Iar tânărul Lazzaro muncește cel mai mult dintre toți, fără să se revolte și fără să se oprească vreodată.
Când Tancredi, fiul marchizei dispare, după ce își orchestrează propria răpire, motorul schimbării pornește. Tânărul aristocrat răsfățat, sătul de atitudinea despotică a mamei, se ascunde în munți și îl ia drept aliat pe Lazzaro, cu care leagă o prietenie stranie, până în ziua în care Lazzaro, afectat de febră, amețește și cade într-o râpă în drum spre Tancredi. Nimeni de la moșie nu-l caută, pentru că fiica arendașului, temându-se că presupușii răpitori îi vor face rău tânărului nobil, cheamă poliția, iar autoritățile iau la secție pe toată lumea de la fermă.
Și de aici începe partea fantasy din „Fericit ca Lazăr”. E drept, în urma unei scurte căutări pe Google, veți găsi sinopsisul acestui film, cu tot ce se întâmplă, de la cap la coadă. Dacă vreți să-l vedeți, totuși (premiera în România a filmului distribuit la noi de Independența Film va fi pe 26 iulie 2019), nu vă informați prea mult înainte, ci permiteți-vă să fiți surprinși de evenimente și să trăiți atmosfera peliculei. 🙂
„Fericit ca Lazăr” este, în fond, o poveste despre exploatarea josnică a omului de către (ne)om și despre viziunea distorsionată (ca să nu spun naivitatea, pentru că, veți vedea, pare un termen insultător asociat cu personajul respectiv) pe care tinerii lipsiți de educație școlară și privați de expunerea la o viață socială și culturală firească o au asupra oamenilor și a lumii în care ființează. Mai este și o poveste despre prietenii neverosimile și despre dezrădăcinarea unor oameni care nu sunt pregătiți pentru o viață în comunitate normală și care nu au nicio șansă de adaptare care să fie în favoarea lor; despre trecerea de la subzistență la o supraviețuire mereu în alertă; despre frumusețea muzicii care părăsește intoleranța și se îndreaptă spre cei care au cu adevărat nevoie de ea. 🙂
Festivalul Filmului European continuă până pe 23 iunie și vă așteaptă cu evenimente și filme unul și unul. Programul complet al FFE 2019 poate fi consultat AICI.
