După „Ce mai citim în autobuz?” și „Ce mai citim în autobuz? (II), a venit vremea celui de-al treilea episod: 3 recomandări scurte, de vară, sub 300 de pagini.
Prima recomandare în ordinea numerelor de pe tricou este volumul „Te voi răpi la noapte!” de Stelian Țurlea, apărut la Editura Crime Scene Press. Cartea – mică, roz, format aproape de buzunar – le aduce din nou în fața cititorilor pe surorile Ileana și Ilona din romanul „Arunc-o pe soră-mea din tren”, de data aceasta într-o aventură pe viață și pe moarte în Spania. Plecate separat în căutarea surorii afaceristului Meme Florescu, dispărută în mod misterios pe plaiuri iberice, cele două n-au a se plictisi, căci dau peste o rețea de pești și prostituate, de interlopi care mai de care mai dubioși și de bătrâne care manevrează din vorbe comunități întregi. Citind, o să vă amintiți de cazurile de prin anii ’90, cu românce plecate de bunăvoie prin străinătățuri sau semi-răpite de indivizi mai mult sau mai puțin cunoscuți, care le promiteau marea cu sarea și apoi le introduceau în lanțuri organizate de prostituție, din care unele au scăpat cu greu, iar altele deloc. „De fapt, ceea ce istorisește Stelian Țurlea aflăm zilnic din ziare, de la televizor, de pe internet. El reușește să asambleze într-o narațiune captivantă fapte știute de toată lumea, oferind un sens puzderiei de informații care ne asaltează”, scrie George Arion despre roman.
A doua recomandare este un roman scris tot de un autor român, Irina Georgescu Groza și anume „Noaptea dintre lumi”, apărut la Editura Nemira. Încă din titlu se sugerează o lectură ușor fantasy, deși începutul cărții nu lasă să se întrevadă altceva decât un plan realist. Pe măsură ce înaintăm în poveste, realitatea și imaginația se împletesc într-atât încât nu ne mai dăm seama exact unde începe și unde se termină fiecare. Personajul principal, o adolescentă cu părul alb îndrăgostită de un profesor, ai cărei părinți dispar de acasă, iar ea rămâne cu bunica, are puterea de a dărâma și de a clădi lumea prin gânduri și sentimente, fără să-și dea seama. Plasată în anii ’80, acțiunea ne poartă prin acele vremuri tulburi în care comunismul era la putere, infiltrații regimului se găseau pe unde nu te așteptai, lucrurile se rezolvau sau nu după o ordine bine stabilită de partid, cetățenii care încercau să iasă din țară și erau prinși erau pedepsiți aspru, iar familiile celor care izbândeau să plece erau urmărite, amenințate și chemate periodic să dea declarații. O felie de istorie reală îmbibată cu o poveste fantastică, „Noaptea dintre lumi” este și nu este un basm, dar îl recomand cu drag celor care n-au prins anii vechiului regim și vor să arunce o privire, cât și celor care apreciază scrierile în care lumea reală și cea născocită se întâlnesc la modul fericit.
A treia recomandare este o carte pentru copii – pe care, vă mărturisesc, am citit-o și eu, deși am depășit de multă vreme vârsta: „Țesătorul și oul de iapă”, o culegere de basme bengaleze pe care o găsiți la Editura Cununi de stele. Cu o grafică specială, cartea, tradusă din bengali și ilustrată de Carmen Mușat Coman, adună 25 de povești destinate în principal copiilor, dar nu celor foarte mici. Spun asta pentru că fiecare basm are în el o poveste de viață sau anumite învățături pe care cred că tinerii le pot extrage mai eficient dacă citesc ei înșiși rândurile – deși, în unele cazuri, intervenția părinților ar putea fi necesară pentru a explica anumite situații sau concepte. Deși basmele sunt populate cu multe animale, acestea au trăsături omenești și comportamente pe măsură: întâlnim tigri fățarnici care cad în capcana propriei vanități, maimuțe care se transformă în prinți, crocodili îmblânziți, prințese transformate în păsări cu ajutorul vrăjilor, căluți de lemn care prind viață în vise, și multe alte personaje, printre care, bineînțeles, un țesător și un ou de iapă – care de fapt era cu totul altceva, căci, până și cei mici știu, ouăle de iapă nu există decât în povești. 🙂
