„Marșul morții prin Rusia” – Klaus Willmann

Volumul „Marșul morții prin Rusia. Călătoria mea de la soldat la prizonier de război” de Klaus Willmann a apărut de curând în colecția Istorie a editurii Meteor Press.

marsul mortii prin rusia

Despre ororile celui de-Al Doilea Război Mondial s-au scris și se vor mai scrie multe texte. Dacă, în ceea ce mă privește, am citit în general cărți despre Hitler, despre oamenii lui de încredere, despre tratamentele inumane aplicate evreilor și despre alte atrocități comise în timpul războiului, recunosc că până acum nu mi-a căzut în mână nicio carte despre soldații germani care au ajuns prizonieri în mâinile sovieticilor.

O istorie mai puțin știută

Știați că aproximativ 3 milioane de soldați germani au fost luați prizonieri în Uniunea Sovietică în timpul și la finalul războiului, au fost înfometați, abuzați și forțați să muncească în lagărele lui Stalin? Se estimează că dintre cele trei milioane de prizonieri, un milion au fost uciși ori au murit de foame sau din cauza bolilor căpătate. Restul se pare că au reușit să revină în patrie, unii după 2-3 ani de la terminarea războiului, alții după mai bine de 10. Unii au avut norocul de a-și regăsi familiile, alții s-au întors ca refugiați, deoarece casele lor nu se mai aflau pe teritoriul Germaniei.

Printre acești prizonieri s-a numărat și Lothar Herrmann, personajul principal al volumului istoric „Marșul morții prin Rusia”. În ciuda exprimării la persoana întâi, nu Klaus Willmann, autorul volumului, este eroul întâmplărilor din carte, ci Lothar. Acesta i-a încredințat jurnalistului Klaus Willmann, în urma interviurilor, memoriile sale ca prizonier de război german în Rusia.

Cartea surpinde, astfel, viața lui Lothar Herrmann, de profesie zugrav-vopsitor, recrutat în 1940 în armata Germaniei naziste. În volum aflăm detalii atât despre școala și ucenicia lui ca decorator, neimplicat în politică, precum și despre viața de soldat în Wehrmacht și apoi, în cea mai mare parte a volumului, despre prizonieratul rusesc.

Luptând inițial alături de armata română, ulterior, când România a întors armele împotriva Germaniei, Lothar a fost capturat de vechii aliați și apoi de ruși, în 1944. Mistuit de dorul locurilor de baștină, fostul soldat a avut mereu în minte o singură idee. Că, indiferent de greutăți, trebuie să supraviețuiască și să se întoarcă acasă.

„Marșul morții prin Rusia”: o călătorie în iad și înapoi

Om simplu, Lothar își exprimă amintirile într-un stil direct, concis, fără să își literaturizeze prea tare suferințele. Deși își îndeplinește datoria de soldat în armata germană, în memoriile lui nu ridică în slăvi acțiunile liderilor naziști și percepe războiul ca pe ceva absurd. De exemplu, când ajunge în Parisul ocupat de naziști și urcă în turnul Eiffel, își exprimă lipsa de înțelegere asupra conflictelor armate:

Capitala Franței era, într-adevăr, un oraș minunat. Admirând-o, n-am putut să nu mă întreb de ce oare oamenii, încă din timpuri străvechi, nu s-au putut înțelege între ei și s-au războit întruna?

În timpul prizonieratului, mutat dintr-un lagăr în altul și trecând prin marșuri interminabile și munci abrutizante, Lothar are sentimente amestecate. Pe de o parte, faptul că suferă mereu de foame și de frig îl face să îi deteste pe ruși. Pe de altă parte, se emoționează când este întâmpinat și de gesturi omenoase și deplânge soarta poporului rus atacat de conaționalii săi. În anii de prizonierat înțelege că liderii politici au agenda lor, în timp ce oamenii de rând nu au de ales decât să le facă jocurile bolnave.

Se pare că asta-i cealaltă față a Rusiei: melancolie și nepăsare, empatie și cruzime – toate par să stea una lângă alta, umăr la umăr. Și noi? Ce am făcut noi? N-am adus decât nefericire asupra acestor oameni, asta am făcut.

Deși eliberarea pare o himeră, curajul lui Lothar de a spera îl face să îndure greutățile prioznieratului. El profită, pe cât posibil, de meseria pe care o învățase și de multe ori reușește să primească munci pe măsura talentului său. Chiar dacă nu este plătit și suferă de diverse lipsuri, caută permanent încântare în viața de zi cu zi. De exemplu, îl umple de bucurie faptul că are prilejul să zugrăvească, într-un birou al unui ofițer rus, munții de basm din zona sa natală. Și nu încetează să creadă nicio clipă că într-o zi îi va revedea în realitate.

Volumul „Marșul morții prin Rusia” de Klaus Willmann se găsește la preț redus pe site-ul librarul.ro.

Share