Rockerii de la Trooper au lansat o super piesă în seara de 10 iunie, pe care nu știți ce pierdeți dacă nu o ascultați: „Lumea s-a stins”, feat. Alin Stoica!
Pandemia de COVID-19 ne-a schimbat tuturor viețile, într-un fel sau altul. Unii ies din ea mai buni, alții înrăiți, unii și-au reevaluat prioritățile, alții poate că n-au înțeles mare lucru din această perioadă. Lumea nu mai este la fel. Avem nevoie să reconstruim, avem nevoie să ne ajutăm unii pe alții, avem nevoie să trăim altfel, mai frumos.
„Tot ce-am construit acum e șters.”
Iar în această piesă excepțională, furioasă și melodioasă în același timp, mi se pare că oamenii de la Trooper au turnat tot ce au simțit și au gândit legat de vremurile pe care le trăim. Asculți „Lumea s-a stins” și le percepi din versuri și din muzică momentele de furie, de disperare, sentimentele de neputință și de durere. „Citești” în ea despre cum suntem ca oameni, ca indivizi, dar și ca rasă, în totalitate. Despre cum doar noi suntem vinovați pentru ce ni se întâmplă. Cumva, ne oglindim cu toții în această piesă.
Iar versurile de mai jos, din refren, pe mine m-au dus cu gândul imediat la concret, la acele victime ale pandemiei care au fost arse. Nu știu dacă asta a fost intenția, dar în mintea mea s-a format brusc această imagine.
„Lumea s-a stins
Când noi am aprins
Focul ce arde până la cer.”
Nu doar piesa este puternică și grăitoare, ci și felul în care membrii trupei o interpretează. Sunt ca niște actori care ne reprezintă pe noi toți: privirile, gesturile și grimasele cuprind toată tristețea pentru tot ce s-a pierdut.
Cred că momentul meu preferat este acela când intră pe partea de voce tenorul Alin Stoica și spune tunător „Am crezut că suntem Dumnezei”. Acest enunț cuprinde cumva esența a tot ce a dus la situația în care ne aflăm de un an și jumătate. Iar felul în care solistul dă glas acestor idei și sentimente este ceva ce nu se poate descrie, ci doar simți. La fel, spre finalul piesei, când cei doi Alini vocaliști cântă împreună, ți se face pielea de găină.
Foarte tare mi-a plăcut și solo-ul metalic de chitară al Balaurului nostru drag și excepțional de talentat – care, de altfel, a și compus această piesă. O să vedeți, muzica este ceva senzațional, strivitor, monumental.
„E prea târziu, totul e pustiu” sună ca o concluzie pesimistă. Eu vreau să cred că nu e prea târziu, că vom învăța ceva din tot ce-a fost și că vom renaște. 🙂
Cred că am comentat suficient pe text ca la ora de literatură, 🙂 mai bine este să vă las în liniște să urmăriți cu ochii voștri și să simțiți cu propriile inimi mesajul acestei piese Trooper absolut minunate, despre care nu-mi ajung cuvintele să vă spun cât de bună este.
