Așezați pe bănci lungi, precum cele de la nunțile de țară, tinerii urmăresc cu atenție ce se întâmplă în fața lor, pe scena improvizată. Acolo se află, poate, o parte din trecutul lor. O parte din viața părinților, bunicilor, străbunicilor… Oare cum îi chema? Oare ce visuri au avut? Ce viață au trăit? Ce au transmis mai departe? O mângâiere ca o floare, culoarea ochilor, amintirea mâinii așezate pe umăr, demnitatea? „Mai spune-mi povești…”
Poveștile unei familii, de-a lungul generațiilor, sunt rostite de către șase tineri actori în cadrul reprezentației de teatru „Generații – Moștenirea tăcută” de la Teatrul Apropo, „un spațiu independent de creație pentru tinerii artiști. Un spațiu care își propune să ofere dreptul de a experimenta în sens creator. Ne dorim să inovăm prin formă, conținut și promovarea teatrului contemporan”.
Surprinzătoare și de apreciat inițiativa tinerilor, de recuperare a memoriei generațiilor unei familii. Poate că ei – generație crescută cu părinți plecați afară la muncă sau cu calculatorul drept bunică – , au înțeles că fără poveștile serii, fără amintirile povestite sunt dezrădăcinați, fără trecut, fără viitor.
„Generații – Moștenirea tăcută”, despre depășirea barierelor dintre tineri și vârstnici
Reprezentația de teatru face parte dintr-un proiect cultural omonim, al Asociației Delazero, Teatrul Apropo fiind partener; în proiect mai sunt cuprinse și ateliere de scriere „intuitivă” și spus povești – ateliere dedicate adolescenților, aceștia fiind invitați să vină însoțiți de un adult din familie – rolul fiind de a descoperi bucuria de a povesti și depășirea barierelor dintre generații. Serile de lectură „Generații la povești” completează atelierele.
„Generații – Moștenirea tăcută” este un performance, corpul artistului fiind instrument de lucru și mod de reprezentare și poate că acesta a fost și norocul nostru, al spectatorilor serii de 4 august, când, la Muzeul Național al Țăranului Român, sunetul lavalierelor a dezertat, astfel că reprezentația a fost reluată fără ajutorul tehnicii.
Adrian Piciorea – recunoscut de pe o altă scenă, Cuibul artiștilor – , semnatar al sound-designului, a ieșit cu prezență de spirit din această încurcătură. Cred că a fost unul dintre puținele spectacole la care nu am auzit țârâitul unui telefon. Și am făcut legătura, astfel, între spectatorii cei tineri și actorii cei tineri. Și rândul de adulți-spectatori. Poveștile lor erau acolo, pe scenă, retrăite sub o formă sau alta.
„Generații – Moștenirea tăcută” nu este un performance cronologic. Fragmente de viață sunt aduse și readuse pe scenă, astfel că ești obligat la reamintire și chiar dacă de multe ori nu poți auzi vocile actrițelor – să reamintesc și eu că jucau fără lavalieră – corpul suplinește lipsa cuvintelor. Te întrebi dacă nu cumva face parte din joc – absența lavalierei. Ar putea.
Povestea familiei te duce la pământul lucrat și unde s-au născut copiii – sugestiv simbolul alb al florii ce ilustrează nou-născutul – , la dragostea care renaște mereu și mereu sub alt chip – cele trei neveste. Te duce prin epoci de război, de comunism, de teroare. Te duce prin viață și te duce cu memoria de mână. Cunoscând poveștile familiei tale te cunoști pe tine.
Jocul este al corpului, al muzicii și al cuvântului. Personal, perioada comunistă, cea trăită, cred, de părinții dar mai mult de bunicii acestor tineri-actori – mi s-a părut ilustrată măiastru, printr-un grotesc al personajului comunistului-securist ce se transformă, sub mâniile victimei, într-un „bibelou” pe care-l „perie”.
Poate că sunt mici stângăcii nu în joc, ci în alegerea unor cuvinte; tot personal, mă îndoiesc că țăranca frumoasă ce se uită în zare, după bărbatul plecat la târg își dorește pantofi de culoarea „bleumarin”, însă acestea nu sunt chiar neajunsuri, mai degrabă, ca să fiu în ton cu subiectul, lipsa unui bunic sau părinte care să citească scenariul?
Scenarista, Cristina Tudor, este actriță, ca și ceilalți 5 colegi de pe scenă – Lia Marin, Victoria Radu, Andrei Atabay, Andrei Cristea, George Olar. Regia e semnată de Corina Andrian, care este și artist vizual.
Alături de Adrian Piciorea ar fi bine să reținem aceste nume și să le urmărim evoluția. Să-i susținem și să-i apreciem, căci, nu-i așa? Ei sunt moștenirea noastră.
Unde se mai poate vedea spectacolul?
Azi, a patra reprezentație bucureșteană a performance-ului va avea loc la Grădina cu filme, de la ora 21:00. După Bucureşti, „Generaţii – Moştenirea Tăcută” porneşte într-un turneu naţional şi va avea reprezentaţii după următorul program:
Giurgiu: 9 August – Muzeul Judeţean Teohari Antonescu, ora 20:30; 10 August – Colegiul Naţional Ion Maiorescu, ora 20:30;
Constanţa: 14 August – ArtGema Pub, ora 18:00;
Babadag: 18 August – Şcoala Gimnazială Mircea cel Bătrân, ora 20:30;
Iaşi: 23 şi 24 August – Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi, ora 19:30;
Paşcani: 26 August – Colegiul Naţional Mihail Sadoveanu, ora 20:30.
