„Aproape moartă” – Lisa Jackson

Al doilea roman din trilogia Familia Cahill, „Aproape moartă” de Lisa Jackson, a apărut de curând la Editura Meteor Press.

Aproape moartă

Despre primul roman al seriei, „Dacă ar fi știut”, v-am povestit AICI. În al doilea, autoarea nu se mai concentrează pe părinții Cahill – tatăl, mort, mama, în închisoare -, ci pe fiica cea mare a familiei, Cissy. Tânăra are un băiețel și un soț de care se pregătește să divorțeze, deoarece crede că acesta nu mai este dedicat familiei (mai precis, l-a prins ieșind din casa unei femei într-o dimineață și nimic n-a convins-o că nu s-a întâmplat nimic între ei).

Când bunica Eugenia este găsită moartă la parterul conacului Cahill, în urma a ceea ce pare o căzătură de la etaj, polițistul care a trimis-o la închisoare pe Marla, mama lui Cissy, în volumul trecut bănuiește că e vorba de o crimă și că Marla, care tocmai a evadat, ar putea fi vinovată. În primă fază, și Cissy este suspectată de moartea bunicii.

Dar când o a doua persoană din neam își găsește sfârșitul în mod suspect, într-un azil, lucrurile încep să se precipite. Cissy îl reprimește în casă pe soțul înstrăinat, care se teme pentru viața ei, poliția extinde cercetările, însă lucruri ciudate continuă să se întâmple. În loc să se lămurească, situația devine tot mai încurcată și mai misterioasă și nici Cissy, nici soțul, nici detectivul nu au idee ce surpriză îi așteaptă.

Să fie Marla cea evadată cea care își ucide una câte una rudele? Sau altcineva a pus gând rău familiei Cahill? Care este motivul? Veți afla numai dacă citiți „Aproape moartă”. Nu este neapărat să fi citit și prima parte, deoarece cartea are înțeles complet de sine stătător, dar dacă citiți mai întâi primul volum o să vă faceți o idee mai clară despre cât de dubioasă este familia Cahill. 🙂

Ce mi-a plăcut și ce nu la „Aproape moartă” de Lisa Jackson?

La fel ca primul volum al trilogiei, și „Aproape moartă” este un roman scris cu nerv, cu entuziasm și fiecare scenă trezește curiozitatea pentru următoarea. La un moment dat ai impresia că ai clarificat misterul, dar finalul vine, cum spuneam, cu o surpriză mare. Recunosc, autoarea a reușit să mă păcălească. 🙂 Așadar, avem parte de un thriller în toată puterea cuvântului, cu întâmplări care te țin în priză și îți pun mintea la contribuție și cu răsuciri de situații.

Din fericire, față de primul volum unde am remarcat o notă telenovelistică destul de puternică (și care mi-a displăcut) în „Aproape moartă” senzația de „mă aflu într-o telenovelă” este cu mult estompată. Însă, la fel ca în „Dacă ar fi știut”, nu pot să trec peste faptul că multe aspecte ale scrisului sunt foarte studiate, încât sentimentul general nu este unul de naturalețe.

Adică, sunt cărți pe care le citești și care curg extrem de firesc, cărți cu suflet, cum le-am putea numi, și cărți care par scrise doar de dragul de a scoate o carte, în care povestea pare creată cu forța, cărora le lipsește viața reală.

Oricum, „Aproape moartă” se citește ușor și nu-i lipsesc ideile interesante și frumos puse în pagină, așa că, dacă v-am trezit interesul, găsiți volumul pe site-ul meteorpress.ro.

Share