„Rășină” – Ane Riel

Durerea nu se simte în întuneric. Din natură nu trebuie să iei mai mult decât ai nevoie. Un copil ascuns într-un container. Un altul îmbălsămat în rășină. O femeie îngropată în propria grăsime corporală, care scrie zilnic scrisori. „Rășină”, de Ane Riel, singurul roman care a câștigat cele patru premii scandinave pentru literatură de suspans, poate fi găsit în traducere la Crime Scene Press.

Rășină

Când am citit pe copertă desscrierea romanului „Rășină”, m-am gândit că este o carte cu un subiect delicat, însă habar n-am avut cu adevărat cât de delicat până când nu m-am apucat să citesc și să înțeleg întreaga grozăvie a situației.

Nici nu știu cum să vă fac un mic rezumat, pentru că volumul e scris pe mai multe planuri și trece prin mai multe intervale temporale. Încerc, totuși. Pe scurt, este vorba despre o familie neobișnuită, care trăiește pe o insuliță căreia i se spune Cap, despărțită de o insulă mai mare printr-o limbă îngustă de pământ.

Pe lângă Jens Horder, un tâmplar care face sicrie, în gospodăria de pe Cap, situată într-un soi de pădure, mai locuiesc soția acestuia, Maria, o fostă frumusețe ajunsă obeză și prizonieră în propriul dormitor și fiica lor, Liv. Cei trei trăiesc rupți de restul lumii, luând rar contact cu locuitorii de pe insula mare, deoarece Jens nu este un bărbat normal în sensul larg acceptat. El este un antisocial și un păstrător (de altfel, observați și numele, care seamănă cu „hoarder”, adică o persoană care adună și păstrează tot felul de obiecte).

Jens nu aruncă niciodată nimic din casă și din gospodărie, ba, mai mult, mai caută și noaptea prin casele altor oameni diverse obiecte de care are sau ar putea avea nevoie. Fiica lui crește cu ideea că în zonă toată lumea joacă un mare joc, în care trebuie să iei diverse lucruri de la alții fără ca ei să te prindă, pentru că altfel strici jocul. În plus, Jens ucide cu aceeași ușurință animale și oameni, asigurând-o pe Liv că dacă ființele sunt ucise pe întuneric, acestea nu simt durere.

Nimeni nu își bate capul prea tare cu ciudata familie Horder, până când un orășean moștenește cel mai important local de pe insulă. Acesta observă că încep să-i dispară diverse obiecte din bucătărie, din cămară și de pe lângă casă, așa că într-o seară stă la pândă pentru a prinde hoții. Surpriza lui nu este mică atunci când constată că hoțul ascuns de întuneric este un băiețel…

Și de aici, eșafodajul clădit de Jens începe să se clatine, deoarece hangiul este decis să afle identitatea băiețelului și a familei. Numai că, pe lângă aceste aspecte, hangiul și lumea întreagă vor afla la modul șocant care este de fapt amploarea nebuniei instalate în casa familiei Horder.

De ce mi-a plăcut „Rășină” de Ane Riel?

Pentru că este un volum cu un subiect deloc ușor, excelent scrisă, cu personaje atent construite, în a căror minte avem acces complet. Ce vedem acolo ne răscolește: atât inocență, cât și vinovăție, atât puritate cât și viciu, atât luptă cât și renunțare, precum și o nebunie clară precum cristalul, care îngrozește.

„Rășină” este o carte pe care o citești cu sufletul și care te afectează profund. Cu greu poți accepta existența unor asemenea persoane precum Jens Horder și a influenței pe care o pot avea asupra celor din jurul lor. Și mai greu poți accepta că în lume există copii asemenea lui Liv, crescuți cu idei complet viciate despre viață, semeni și relația cu ei, a căror minte rămâne cu daune permanente.

Pentru mine, volumul „Rășină” de Ane Riel a fost o lectură impresionantă. Vă recomand cu drag această carte, pe care o găsiți la preț redus pe site-ul crimescenepress.ro.

Share