„Luminile pierdute din St. Kilda” – Elisabeth Gifford

Am citit cu câteva luni în urmă o carte căreia abia acum i-a venit rândul să v-o recomand și anume „Luminile pierdute din St. Kilda” de Elisabeth Gifford, un roman de dragoste și război.

Luminile pierdute din St. Kilda

M-am mai întâlnit de curând cu scrierile autoarei Elisabeth Gifford când am citit „Bunul doctor din Varșovia”, un roman foarte frumos dedicat medicului și activistului Janusz Korczak, în care istoria se împletește cu ficțiunea.

Și volumul „Luminile pierdute din St. Kilda” a fost o lectură plăcută, de data aceasta „personajul” documentat cu atenție de autoare fiind arhipelagul solitar St. Kilda din Oceanul Atlantic.

Acolo, pe Hirta, cea mai mare dintre cele patru insule care formează arhipelagul, au locuit cândva oameni bravi, înconjurați de ape, care trăiau din ce le oferea insula și din ce mai puteau cumpăra de pe vapoarele care soseau din Europa. Viața pe insulă nu era ușoară, iar iernile erau de-a dreptul cumplite, deoarece vapoarele din Scoția nu mai puteau ajunge cu provizii, așa încât în cele din urmă localnicii au fost evacuați.

Despre ce este vorba în „Luminile pierdute din St. Kilda”?

Elisabeth Gifford, cercetând diverse surse și inspirându-se și din viețile unor persoane reale, a încercat să redea viața oamenilor de pe insulă în „Luminile pierdute din St. Kilda”, un roman sensibil și dramatic, de dragoste și război, în care Chrissie și Fred sunt personajele centrale.

Fred Lawson este un student din Edinburgh care vine pe Hirta în 1927 ca să studieze niște roci pentru lucrarea sa de diplomă. Alături de el sosește Archie Macleod, fiul proprietarului insulei, care nu este la prima vizită. Printre localnici, Fred o cunoaște și pe Chrissie, o tânără harnică, deșteaptă și impresionantă. Deși îndrăgostită de Archie din copilărie, Chrissie își descoperă sentimente pentru Fred și în cele din urmă ajung un cuplu.

Însă Archie intervine diabolic între ei și cei doi se despart fără cuvinte, fără să știe de fapt de ce s-au despărțit. Fred părăsește St. Kilda, ulterior este prins în vârtejul celui de-Al Doilea Război Mondial, Chrissie rămâne inițial pe insulă, iar după câțiva ani este evacuată împreună cu toată populația insulei și se stabilește în localitatea Morvern din Scoția. Însă atât Fred cât și Chrissie se tot gândesc unul la altul și încearcă mai întâi să înțeleagă separarea lor și, apoi, ani la rând, să se regăsească.

Mi-a plăcut romanul lui Elisabeth Gifford?

Răspunsul este „da”. 🙂 Știți că nu am răbdare cu poveștile de dragoste siropoase și nerealiste, dar „Luminile pierdute din St. Kilda” de Elisabeth Gifford este altceva.

Este o istorie a unor locuri uimitoare, în care oamenii au trăit în comuniune cu natura și au păstrat tradițiile până când au fost nevoiți să se rupă de tot și să lase în urmă viața lor așa cum o știau. Este o istorisire a unei iubiri rupte, care însă n-a încetat niciodată să strălucească precum o piatră prețioasă ascunsă sub pământ și frunze. Este o poveste despre ființe bune și curajoase și dspre ființe viclene și ranchiunoase, precum și despre regrete, transformări și faptul că oamenii pot să rănească și să distrugă, după care pot să găsească în ei puterea de a îndrepta lucrurile.

Romanul „Luminile pierdute din St. Kilda” a apărut la Editura Meteor Press și se găsește pe site-ul editurii, la preț redus.

Share