Una dintre aparițiile recente la Editura Herald este cartea „Mitul copilului răsfățat” de Alfie Kohn, un cunoscut teoretician în domeniul educației și al creșterii copiilor.
„Copiii nu mai sunt la fel de conștiincioși ca pe vremuri!”; „Copiii din ziua de azi nu mai știu ce este disciplina!”; „Copiii din prezent sunt niște răsfățați crescuți de părinți excesiv de protectori!”. De câte ori nu ați auzit, citit sau spus chiar voi astfel de propoziții?
„Mitul copilului răsfățat” este doar un mit
În „Mitul copilului răsfățat”, Alfie Kohn demolează prejudecățile potrivit cărora copiii prezentului nu sunt la fel de grozavi precum cei din trecut, arătând în primul rând (cu dovezi din cărți și ziare de acum 30, 40 sau 60 de ani) că toate generațiile au avut impresia că „pe vremea lor” se făcea mai multă școală, copiii erau mai civilizați, mai autodisciplinați, mai deștepți, mai, mai, mai etc. în timp ce copiii de la momentul prezentului respectiv erau o adevărată rușine pentru societate.
Și la 1955 se spunea, la fel ca în 2022, că uite, domnule, pe vremea mea copiii erau așa și pe dincolo, păi copiii de acum au prea multă putere asupra părinților, nu sunt cuminți, nu mai au respect, nu mai învață, sunt protejați excesiv, și, în general, părinții sunt prea permisivi și nu reușesc să scoată oameni din ei.
Autorul subliniază că da, există și copii-problemă și părinți-problemă, dar că, în mare, lumea tinde să generalizeze și că, într-un grup semnificativ de copii și părinți, vor fi mai mulți cei care se comportă așa cum societatea se așteaptă de la ei și nu invers.
În al doilea rând, autorul arată importanța educării atente a copiilor de către părinți, dar NU prin pedepse și recompense („dacă nu iei numai note de 10, nu mai ai voie la calculator”, „dacă nu stai liniștit aici, nu te mai iubesc” etc.), NU prin metode care îi ajută pe părinți să aibă o viață mai ușoară, dar nu le fac bine copiilor (de exemplu, părinții care vin de la muncă și le dau copiilor un telefon pe care să se joace, în loc să petreacă ei înșiși timp activ cu ei).
NU prin impunerea unor reguli stricte și absurde și NU prin tratarea copilului ca și cum nu ar fi o persoană care are dreptul să pună întrebări, să i se explice diverse concepte sau să se revolte dacă părinții îl tratează nedrept.
Copiii au nevoie de iubire și susținere pentru a deveni adulți capabili să-și ia soarta în propriile mâini
Să crești copii care să se descurce în viața profesională și personală, care să fie competenți, empatici, să știe să colaboreze, să știe să se adapteze și să se reinventeze nu a fost niciodată o sarcină ușoară. Fiecare părinte are idelile lui despre cum ar trebui educat copilul pentru ca acesta să crească într-un fel sau altul, dar nu fiecare părinte știe sau este dispus să învețe cum să sprijine dezvoltarea unui viitor adult funcțional.
În „Mitul copilului răsfățat”, în loc de părintele care impune fără să explice și fără să asculte, care apelează la șantaj, pedepse și „dresură”, care cumpără cadouri în loc să-și ofere timpul lui copilului, care se așteaptă ca un copil să fie cuminte, ascultător și supus, Alfie Kohn propune alt model. Mai exact, un model de părinte diferit, care să își asculte copilul, să îi urmărească reacțiile, să încerce să-l înțeleagă, să vadă ce îi place să facă, la ce este bun și astfel să îl ghideze, să îl susțină și să-l iubească necondiționat.
Nu toți copiii sunt buni la aceleași lucruri, iar faptul că părinții sau profesorii îi împing în anumite direcții nu este spre binele lor. Un copil trebuie educat să fie moderat și flexibil, nu să fie un autodisciplinat fixist care să nu se poată adapta la ce primește de la viață. Un copil prea supus și cuminte riscă să ajungă un adult lipsit de creativitate și de capacitatea de a găsi soluții de unul singur.
„Ce face toată lumea” nu este un argument. „Trebuie să sufere ca să se pregătească pentru maturitate” nu este un argument. Un copil ajunge să aibă diverse succese ca urmare a sprijinului și încrederii părinților și a încrederii pe care o dezvoltă în el însuși. Afecțiunea părinților pentru copil nu trebuie să fie niciodată condiționată: un copil care ajunge să creadă că nu este demn de iubire nu va avea decât de suferit la mai multe niveluri. Copilul trebuie încurajat să gândească singur, să fie sceptic și să iasă din tipare când nu e cazul să rămână în ele.
Citate care mi-au plăcut 🙂
Ar fi multe de discutat, însă e mai bine să citiți cartea și să vă faceți propria idee. Vă las două citate din „Mitul copilului răsfățat” (cartea se găsește cu un click AICI) care mi-au plăcut în mod deosebit și la care părinții ar putea să mediteze:
„Cea mai bună pregătire pentru dificultățile vieții adevărate o primesc în urma experiențelor de succes și bucurie, a situațiilor în care se simt sprijiniți și respectați, în care primesc îndrumare călduroasă, iubire necondiționată și în care au posibilitatea de a avea un cuvânt de spus cu privire la ceea ce li se întâmplă. […] Copiii iubiți și respectați sunt cel mai bine pregătiți pentru a se confrunta constructiv cu situațiile în care iubirea și respectul sunt absente.”
„Nu ne dorim oare pentru copiii noștri să aibă o viață interesantă mai degrabă decât una în care să colecționeze însemne (note, bani, recunoașteri)? Nu ne-am dori să gândească la plural, în loc să se concentreze exclusiv asupra interesului personal? Nu am vrea să privească tradițiile cu o minte proaspătă și să chestioneze ceea ce li se pare absurd, ori autodistructiv, ori opresiv, în loc să facă ceea ce s-a făcut dintotdeauna pur și simplu pentru că așa se face?”
