Les Films de Cannes à Bucarest se încheie azi – mai sunt câteva bilete!

A 13-a ediție a festivalului Les Films de Cannes à Bucarest a adus în Capitală cele mai așteptate filme din selecția Festivalului de Film de la Cannes, dar și invitați speciali, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și Cinemateca Eforie.

Les Films de Cannes à Bucarest

Les Films de Cannes à Bucarest a fost inițiat în 2010 de Cristian Mungiu, cu sprijinul Delegatului General al Festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux. De atunci, evenimentul a crescut de la an la an și a atras tot mai mulți cinefili, prin calitatea filmelor proiectate și a invitaților prezenți, dar și prin manifestări conexe, adresate nu doar profesioniștilor din domeniul cinematografiei, ci și publicului larg.

În 2022, peliculele incluse în Les Films de Cannes à Bucarest au stârnit atât de tare interesul spectatorilor încât unele dintre ele erau sold out încă de dinainte de începerea festivalului, pe 21 octombrie (de exemplu, filmul românesc „Metronom”), iar altele au devenit sold out pe parcursul evenimentului care a ajuns astăzi la ultima zi.

Ce am văzut în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest?

Chiar în ziua deschiderii, am văzut la Cinema Elvire Popesco un film francez premiat cu SACD la Cannes 2022 și regizat de Thomas Salvador și anume „La Montagne” – recunosc, intenția mea era să merg la „Metronom”, dar în ziua în care am vrut să-mi aleg locul, deja erau vândute toate, așa că m-am regrupat. 🙂

Filmul începe cât se poate de bine înfipt în realitate, cu Pierre (interpretat chiar de Thomas Salvador), un inginer parizian care prezintă un proiect alături de echipa lui, la Chamonix-Mont-Blanc. Când colegii se întorc la Paris, Pierre decide să mai rămână o zi în zonă pentru a urca în Alpii înzăpeziți, unde va și campa. Numai că omul nostru, care pare că are nevoie de o pauză de la tot și toate, își dă seama după ce coboară din munți că nu vrea să se mai întoarcă la viața lui.

Așa că urcă din nou pe creste, unde îl vedem cum face cățărări, se mai ferește de câte o avalanșă sau ia masa – ori la cort, ori la un restaurant montan unde bucătăreasa îl mai ajută nu doar cu aprovizionarea, ci și cu trezirea unor fiori amoroși. Până aici, nimic ciudat, doar un bărbat sătul de traiul la oraș și munca de zi cu zi, care are nevoie de reîncărcare în natură sau poate chiar de o reevaluare a propriei existențe. La fel ca mulți dintre noi.

Misterul se insinuează în acțiune când, după ce o bucată de munte se prăbușește, Pierre merge la locul respectiv și constată că nu e singur: pe sub pietre colcăie în întuneric niște creaturi luminoase despre care sfântul Google nu știe nimic când este chestionat, dar pe care Pierre este decis să le înțeleagă și… să le urmeze.

Dacă mai vedeți pe undeva că rulează „La Montagne”, recomandarea mea ar fi să îl vedeți dacă sunteți genul de spectator răbdător, care agreează și filmele lipsite de dinamism, care vorbesc mai mult din imagini și acțiuni decât din gura personajelor. De asemenea, n-ar strica să stați bine și cu răul de înălțime, căci unele panorame din inima munților v-ar putea da fiori, precum și cu reacția la frig, căci, cum ziceam, e vorba de multă zăpadă și de un om care stă la cort cu ușa deschisă. 🙂

O altă peliculă pe care am mai ales s-o văd în cadrul Les Film de Cannes à Bucarest a fost „Armageddon Time” (dramă, SUA, 2022, regia James Gray), atrasă fiind nu doar de subiect, ci și de distribuția care îi includea pe Anthony Hopkins și Anne Hathaway.

Inspirat din copilăria regizorului, filmul cu acțiunea în 1980 îl are în centru pe Paul Graff (interpretat de Banks Repeta), fiul unei familii de evrei. La 11 ani, acesta se ține de trăsnăi cu colegul de clasă, Johnny, care este negru. Familia lui Paul, deși nu recunoaște că este rasistă, are dificultăți în a accepta această prietenie, mai ales că Johnny pare a-l îndemna pe Paul numai la rele. În plus, băiatul ascultă numai de bunicul său, care încearcă să îi deschidă mintea asupra relațiilor dintre oameni, acceptare și susținere.

Și dacă ai copii, și dacă nu, și dacă ai crescut într-o familie diferită de restul celor din comunitate, și dacă nu, sau într-o minoritate rasială sau de orice altă natură, „Armageddon Time” îți ajunge într-un fel sau altul la coarda sensibilă, căci toți avem una. 🙂 Te pomenești și că te pui în pielea lui Paul și te întrebi ce ar trebui să înțeleagă bietul copil din ce e bine și ce nu pe lume, ce ar trebui să faci și ce nu în viață, când semnalele pe care le primește de la părinți, bunici, profesori, colegi sunt atât de diverse.

„Armageddon Time” este despre multe lucruri: sacrificiile unei generații (bunicii) pentru un trai mai bun al generațiilor viitoare (copiii și nepoții), ciocnirile etnice, dramele celor diferiți, drumul de urmat în carieră, valorile după care să te ghidezi în viață. M-a ținut curioasă și atentă până la final, însă chiar finalul mi-a rămas oarecum neclar. Poate voi, dacă vedeți filmul pe undeva, îl percepeți mai deslușit. 🙂

Acestea fiind spuse, Les Films de Cannes à Bucarest se încheie astăzi, dar mai sunt câteva proiecții la care se mai găsesc bilete și pe care le puteți cerceta AICI.

Share