„Ennio”, un documentar-tribut despre un compozitor formidabil

A vrut să fie medic, dar tatăl l-a trimis să studieze trompeta la Conservator. Profesorii și colegii l-au privit de sus când a început să compună muzică de film, considerând că se prostituează. Nu le prezenta regizorilor decât părțile muzicale aprobate în prealabil de soția lui. 🙂 Am aflat toate acestea și multe altele despre compozitorul italian Ennio Morricone din „Ennio”, un documentar pe care l-am văzut în avanpremieră la Cineplexx Băneasa, în prezența producătorului Gianni Russo.

Ennio

„Nu poți să salvezi un film prost cu o coloană sonoră bună”, zicea Ennio Morricone, dar, zic eu, cu siguranță poți să-ți amintești o muzică excelentă dintr-un film sau să recunoști aportul unui compozitor unic. „Ennio” (2021, în regia lui Giuseppe Tornatore) este un documentar-tribut biografic și muzical pe care vi-l recomand cu tot dragul spre vizionare – intră de azi în cinematografe – dacă sunteți de părere că muzica e crucială într-un film, dar și dacă vreți să aflați mai multe despre un compozitor, orchestrator și dirijor ca nimeni altul: Ennio Morricone.

„Ennio”: o viață lungă și intensă, trăită prin muzică

Producătorul Gianni Russo ne-a spus aseară că domnului compozitor nu-i plăcea să stea în fața camerei și că în toată viața lui n-a mai făcut un astfel de interviu documentar, deși mai primise propuneri. A acceptat să vorbească despre viața și muzica lui cu Giuseppe Tornatore pentru că aveau o relație foarte sinceră și apropiată, Tornatore îi era ca un fiu, iar pentru regizor, Morricone era ca un tată. 🙂

Astfel, pentru partea de documentar care implică amintirile lui Ennio Morricone, cei doi au stat împreună într-o cameră și au discutat de mai multe ori de-a lungul a două luni, fără alte imixtiuni. Documentarul ne dă ocazia să îl vedem pe marele compozitor vorbind despre munca lui și scriind partituri în biroul său imens, cu pereții acoperiți de rafturi cu cărți, mese pline cu cărți și diverse hârtii, pe care observăm la un moment dat și un joc de șah – la care se pare că maestrul era foarte bun. 🙂

De asemenea, îl vedem cu ajutorul imaginilor de arhivă în tinerețe, alături de părinți și frați sau exersând la trompetă ori, de-a lungul timpului, în săli de concert, dirijând orchestre, în show-uri de televiziune și la ceremoniile în care a fost premiat pentru compozițiile sale. Îl descoperim și prin amintirile colegilor de școală și ale colaboratorilor – regizori, cântăreți, producători, alți compozitori -, precum și prin analizele unor tineri compozitori și muzicieni. În documentar apar nume mari precum Bernardo Bertolucci, Quentin Tarantino, Dario Argento, Clint Eastwood, Hans Zimmer, Bruce Springsteen și James Hetfield.

Ennio Morricone (1928-2020) a fost un muzician prolific, cu o carieră de peste 70 de ani, care compunea cu mare ușurință, oricând și oriunde (nu doar coloane sonore memorabile, al căror număr a depășit 400, ci și opere clasice și piese pentru cântăreți de pop sau folk), care își impunea punctul de vedere în fața regizorilor cu care lucra și care, după propriile mărturisiri, era un taciturn, dar asta numai pentru că muzica vorbea mereu în el și îl îndemna să o aștearnă pe hârtie. 🙂

A revoluționat aranjamentul muzical și a creat teme muzicale nemuritoare

Ennio Morricone rămâne cunoscut drept omul care a oferit pentru prima dată un aranjament pieselor muzicale (până atunci, artistul cânta și era acompaniat de orchestră, dar nu exista un aranjament al cântecului), folosindu-se de sunete inedite, create cu ajutorul unor obiecte la care nimeni nu s-ar fi gândit (cutii de conserve, sticle umplute cu detergent, o mașină de scris etc.).

Mai rămâne cunoscut și pentru muzica genială creată pentru spaghetti western-urile lui Sergio Leone – deși el nu era prea mulțumit de această muncă, fiind un perfecționist -, vizionate de generații la rând: „A Fistful of Dollars”, „For a Few Dollars More”, „The Good, The Bad and The Ugly” și multe altele. Vă las mai jos tema muzicală din acest ultim titlu menționat, pe care nu aveți cum să n-o recunoașteți:

Deși a luat un Oscar pentru muzica din „The Hateful Eight” (2015) și mai multe premii BAFTA (pentru „Cinema Paradiso”, „The Untouchables”, „The Mission”, „Once Upon a Time in America” și „Days of Heaven”) se spune că, de fapt, capodopera lui Ennio Morricone, pentru care ar fi meritat un Oscar, a fost muzica din „Once Upon a Time in America” (1984). Se pare, însă, că distribuitorul american nu a reușit să depună documentele necesare la timp, așa că această coloană sonoră nu fost luată în considerare pentru o nominalizare.

Deși am văzut multe dintre filmele pentru care domnul Morricone a compus coloana sonoră – și au fost bune și ele, nu doar muzica, încă n-am reușit să mă apropii de acest „Once Upon a Time in America”. Dar trebuie să-mi fac timp – are peste 3 ore și jumătate! -, pentru că m-au convins fragmentele muzicale ascultate aseară în documentar, inclusiv unul în care se auzea un nai despre care am bănuit, și s-a dovedit corect, că îi aparținea lui Gheorghe Zamfir. 🙂

Închei prin a vă reaminti că premiera documentarului „Ennio”, distribuit la noi de Pannonia Entertainment, este pe 18 noiembrie, chiar azi, și vă recomand călduros să mergeți la cinema și să vă delectați cu două ore și jumătate de viață, muzică și exemplaritate.

Share