„Babylon” – o nebunie de film din care ieși năucit

Când zici „babilonie”, te gândești la o chestie nebunească, încâlcită, aglomerată… uite așa e și noul film al lui Damien Chazelle, care deja stârnește controverse peste tot. Zgomotos, sclipitor, amuzant până la grotesc și de-a dreptul grețos pe alocuri, „Babylon” este în esență un elogiu adus filmelor, centrat pe trecerea de la filmul mut la cel vorbit și impactul covârșitor asupra cinematografiei.

Babylon

Câștigător al unui Oscar pentru regie („La La Land”), americanul cu origini canadiene și franceze Damien Chazelle ne aduce anul acesta o super producție – despre care am bănuit încă din primele 20 minute că trebuie să fi costat enorm, și ulterior informațiile de pe internet mi-au confirmat – despre care părerile sunt împărțite. Nu-mi place să citesc recenzii ale filmelor înainte de a le vedea, dar acum am citit două recenzii după ce l-am văzut: una era relativ favorabilă, în timp ce alta îl făcea praf.

Eu – care cred că fiecare om trece fiecare act artistic prin filtrul propriu și poți avea 25 de păreri diferite despre același film -, vreau să vă spun doar atât: dacă decizi să-l vezi, trebuie să te duci pregătit de distracție, asta e cel mai important. Dacă ești un spectator tip mironosiță, pe care îl deranjează orice (că prin scenariu mai e vreo vulgaritate, vreo imoralitate sau vreo ilegalitate), mai bine stai acasă, nu e de tine. „Babylon” ba te face să râzi de nu te mai poți opri, ba să exclami surprins, ba să-ți întorci scârbit fața de la ecran. Asta în primă fază. În a doua fază, te face să te înduioșezi și să reflectezi un pic asupra istoriei filmelor și la efectul lor asupra noastră, a tuturor. Mie așa mi s-a întâmplat.

„Babylon”, odă pentru a șaptea artă… presărată cu alcool, cocaină și jocuri de noroc

În prezent vedem filme pe bandă rulantă peste tot: la tv, pe rețelele de streaming, online pe internet și poate cel mai puțin la cinematograf. Era o vreme, însă, când cinematograful era la putere și toți cei care aspirau la a fi actori visau să ajungă pe un platou de filmare și apoi pe marele ecran. Unde filmele erau mute. Vă închipuiți cum ar fi să mergeți la un film și să nu se audă nimic? Să vedeți doar imaginile care rulează, plus câte un text pe post de dialog sau descriere? 🙂 Așa a fost de pe la 1890 și până în 1927, când a apărut primul film cu sunet.

„Babylon” surprinde exact această perioadă: ultimele zile ale filmului mut, gloria actorilor care apăreau în aceste pelicule, viața decadentă de la Hollywood, plină de excese de toate naturile, și primele zile ale filmului cu sunet, împreună cu schimbările inerente și decăderea celor care nu mai corespundeau (căci unii actori pur și simplu nu aveau vocea, stilul sau carisma de care era nevoie odată cu prezența sunetului pentru a avea în continuare succes).

Jack Conrad (Brad Pitt) este un actor faimos, bogat, atrăgător, dar cam bețiv și care își schimbă nevestele în fiecare anotimp, și pe care trecerea la filmul vorbit îl afectează din plin. Este conștient că progresul nu poate fi împiedicat, dar simte că nu are ce îi trebuie ca să se adapteze la noile cerințe ale industriei filmului.

Nellie LaRoy (Margot Robbie), o tânără frumoasă, ambițioasă și talentată, care trăiește în condiții mizerabile, ajunge celebră din întâmplare, ca ultimă divă a filmului mut, însă nici ea nu are ce îi trebuie pentru a face față rigorilor filmului vorbit. În plus, jocurile de noroc și drogurile îi fac cu ochiul la tot pasul. La fel ca Jack, și ea vede că locul ei nu este în noua lume, dar din alte motive – se simte ca o parvenită, niciodată suficient de bună pentru oamenii printre care se învârte.

Manny Torres (Diego Calva) este un imigrant mexican, asistent bun la toate pentru directorul studioului Kinoscope, care și el visează la platoul de filmare, pentru că simte că poate mai mult decât să care elefanți la petreceri desfrânate și actori beți din mașină în casă. Manny nu vrea să fie actor, ci pur și simplu să facă parte din ceva ce i se pare atât de măreț cum este producția de filme,  iar faptul că este muncitor, loial și inventiv îl ajută să se remarce și să își schimbe viața.

Manny este conectat și cu Jack, cel care îi deschide poarta spre o viață mai bună, dar și cu Nellie, pe care o cunoaște chiar înainte ca ea să se avânte pe aripile celebrității și cu care dezvoltă o legătură complicată, care e cât pe-aci să-l omoare, la propriu, de mai multe ori.

Ce mi-a plăcut mie la „Babylon”?

  • Subiectul filmului (un fragment important din istoria cinematografiei și o privire – poate exagerată sau poate nu – asupra vieții dezmățate a celor din industrie);
  • Ideile principale (filmele sunt eterne și ne bucură pe toți, indiferent de cine suntem, de unde provenim sau unde ne îndreptăm, iar actorii rămân vii chiar și după moarte, pentru că de fiecare dată când vezi un film vechi, cei dispăruți de multă vreme revin la viață);
  • Interpretarea actorilor – Margot Robbie și Brad Pitt sunt excelenți, iar la un moment dat apare și Tobey Maguire în rolul gangsterului James McKay, o partitură scurtă, dar fabuloasă, când o să-l vedeți, n-o să vă vină să credeți. 😂
  • Scenografia

Dar cel mai și cel mai tare mi-a plăcut coloana sonoră. A fost atât de multă muzică în filmul ăsta, intensă, acaparatoare, minunat lucrată, încât am plecat de acolo cu impresia că am asistat în același timp la un concert. Compozitorul Justin Hurwitz n-a făcut o treabă de mântuială, filmul obținând deja un Glob de Aur pentru Cea mai bună coloană sonoră originală.

Așadar, cum ziceam, dacă sunteți gata de distracție și nu sunteți plini de prejudecăți în ce privește actele artistice, vă îndemn să mergeți să vedeți „Babylon” de Damien Chazelle. Are trei ore, dar nu știi când trec (eu m-am uitat la ceas abia după o oră și jumătate, dar nu pentru că mă plictisisem, ci pentru că voiam să calculez dacă mai pot să beau suc fără să mă îndrept spre ieșire 😂).

Premiera filmului distribuit la noi de Ro Image este vineri, 20 ianuarie, iar trailerul îl vedeți mai jos.

Share